Cum sunt unii oameni...ai făcut parte din viața lor într-un fel sau altul, într-o mică mare parte semnificativă, poate le-ai împrumutat un caiet, o carte, un lucru și nu ți l-au mai înapoiat. Poate le-ai făcut un favor mic sau poate mare...le-ai oferit un sprijin și au uitat să ți-l înapoieze, să-l dubleze, tripleze...
Le-ai oferit sprijin necondiționat de timp, loc, mod...
Le oferi umărul, brațul, casa, timp, emoție, empatie, urechile tale le pui la dispoziție...
Și ei ????
Îți aruncă la gunoi toată implicarea ta, se șterg la fund cu părerile tale, cu visele tale, cu bucuriile tale. Mai mult, după scurt timp nu mai are numărul tău de telefon. Așa ...din senin.
Și tu ce faci? Păstrezi fiecare amintire, fiecare bilețel, hârtiuță care te leagă de vreo amintire. Ai păstrat numere de telefon, milioane de numere de telefon ale tuturor persoanelor care ți l-a dat. Îți amintești cum îi cheamă, cum arată la față, ce voce au...
Te amăgești singur. În lumea asta de parveniți, profitori și nepăsători tot e în zadar. În zadar să îți pese când lor nu le pasă.Etichete: amintiri, emoție, Metafore, nepăsare, Nod'n gât, telefon