joi, 18 mai 2017

Vreau să fiu educatoare

După o zi plină de culoare cu nisip colorat, pastel cretat, aracet și colaje, ar fi trebuit să dorm și eu ca oamenii și să visez la vacanța la mare.Mai ales că dintr-un articol ce se voia a fi scris în  minute, s-a ajuns la o oră (chiar mai mult), pentru că tot scriu și scriu greșit, mănânc literele, deși eu sunt fan litere.Nu puteam să nu însemn acestă zi, pentru că m-am întâlnit cu educatoarea mea.
Câți copii nu a văzut și educat în 26 de ani?
Câți copii a învățat să țină creionul în mână și să tragă 2 linii?
Câți copii a învățat să se spele corect pe mâini sau să joace ”batistuța fermecată” ?

Mereu am avut o mare admirație pentru educatori, profesori, cadre didactice.Le vedeam/văd ca pe niște monumente de sticlă, fragile dar puternice în același timp, spectaculoase, importante.
Așa or fi !
Așa or fi, însă uneori aceste educatoare sau profesoare te fac să crezi că acestă meserie e o meserie ca oricare alta.Începi la 8 și termini la 12, apoi pui ”șorțul” în cuier, ieși la pauza de țigară, nu investești nimic, iar apoi când ieși pe ușa grădiniței ești altă persoană.Au impresia că, în loc de copii au clienți ca la magazinul din colț, vin și îi cer ceva, le dă și apoi îți continuă liniștite treaba.
Cunosc o astfel de educatoare.Educatoarea copilului meu.Veșnic nu are ce să lucreze cu ei, în afară de colorat o imagine de pe internet, nisip kinetic și plușuri.Pe lângă faptul că imaginația ei tinde spre -∞, la fel și pasiunea ei pentru copii, asta se vede distanța (la propriu) cu care îi îmbrățișează, acestă femeie ocupă imoral un post public.Trebuie declarată incompatibilă cu postul de educatoare.E o problemă ce persistă încă de la începutul anului școlar, și cu toate reclamațiile făcute la director, nimic nu s-a schimbat.

Dar, fosta mea educatoare mi-a înseninat ziua.Bineînțeles, este la pensie, probleme de sănătate cu carul.I-am mărturisit planul meu.Voința mea și țelul în viață de ceva timp.Vreau să fiu educatoare.S-a bucurat și mi-a urat succes.Așa ce am nevoie...și de răbdare și nervi de oțel...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasă un comentariu