duminică, 21 mai 2017

Festivalul Internațional de Statui Vivante 2017

Doamnelor, domnilor, un eveniment cultural destul de important e pe cale să se producă.Poate ați auzit de statui vivante, sau poate ați și văzut în realitate așa ceva.Recunosc, eu am văzut doar digital.
În realitate, există o un teatru întreg care se ocupă doar cu teatru stradal, pantomimă, expresie corporală.Și e teatru din România.Și are un festival dedicat acestui tip de teatru.
Teatrul Masca din București a fost înființat în 1990 de Anca Dana Florea, regizor și Mihai Mălaimare, actor la Teatrul Național București și până în prezent a obținut numeroase premii, inclusiv Ordinul de ”Merit Cultural” în grad de Ofițer ”în semn de înalta apreciere pentru dăruirea și talentul puse în slujba artei dramatice, impunându-se atât în țară, cât și în străinătate drept un veritabil ambasador al culturii românești.”





Statuia vivantă sau vie, este un actor costumat, machiat și așezat în așa manieră încât să imite o statuie veritabilă. De aici și denumirea de ”statuie vivantă.”
Statuia vivantă este produsul unor elemente atent îmbinate.Așa că fascinația machiajului , costumului antichizat, ca de bronz, fac ca tot ansamblul să spună o poveste, să facă artă, să fie teatru, spectacol.

Este diferit față de teatru clasic, unde actorii se ajută de voce, au replici, dialoghează, se mișcă, au dinamică, muzică, decor, pe când statuile vivante, au marele target de a pune toate aceste elemente în expresia feței, poziția corpului, pe care și-o păstrează cu orele.
Mă gândesc cât de greu este să faci asta.Să stai nemișcat pentru că eu pățesc mereu asta: dacă merg la coafor și îmi spune coafeza să stau nemișcată, ei, atunci mă apucă mâncărimea.Sau când eram la școală, iar în timpul orelor îmi venea să râd de nu-știu-ce, rămâi serios dacă poți.



Așa că, să(-ți) creezi o stare, o atmosferă, o lume, o emoție atunci când în jurul tău se creează alta (și să o și păstrezi), nu e ceva ușor.Poate fi foarte solicitant.
Însă Teatrul Masca ne demonstrează că se poate, nu degeaba Festivalul Internațional de Statui Vivante a ajuns la a VII-a ediție.Anul acesta participă statui din Viena, Olanda și China, alături de 15 statui vivante ale teatrului nostru.
”Nu știu alții cum sunt...” , vorba lui Creangă, însă eu aș și plăti să văd așa ceva;pentru că accesul la festival este gratuit și în aer liber, în parc, în fiecare zi de la ora 16, în trei locații diferite din București.Deschiderea Festivalului, intitulat și Noaptea Statuilor Vivante, va avea loc pe 30 mai la Casa Filipescu-Cesianu, ora 20, și continuă după cum urmează:
         În Parcul Humulești (Ferentari) pe 31mai- 1iunie , și poate și o idee grozavă pentru petrecut ziua copilului.
         În Parcul Crângași (cartier Crângași) pe data de 2-3 iunie 
         În Parc Herăstrău, intrarea din Șoseaua Nordului (Locul de la Roata Mare) pe 4 și 5 iunie.

Mă gândesc serios să-mi sun verișoara din București și să o anunț să pregătească salteaua gonflabilă, o pătură, orice bun de pus sub șale, pentru că îi fac o vizită și să pregătească o salată, o măslină, ceva bun de mâncare.







       

joi, 18 mai 2017

Vreau să fiu educatoare

După o zi plină de culoare cu nisip colorat, pastel cretat, aracet și colaje, ar fi trebuit să dorm și eu ca oamenii și să visez la vacanța la mare.Mai ales că dintr-un articol ce se voia a fi scris în  minute, s-a ajuns la o oră (chiar mai mult), pentru că tot scriu și scriu greșit, mănânc literele, deși eu sunt fan litere.Nu puteam să nu însemn acestă zi, pentru că m-am întâlnit cu educatoarea mea.
Câți copii nu a văzut și educat în 26 de ani?
Câți copii a învățat să țină creionul în mână și să tragă 2 linii?
Câți copii a învățat să se spele corect pe mâini sau să joace ”batistuța fermecată” ?

Mereu am avut o mare admirație pentru educatori, profesori, cadre didactice.Le vedeam/văd ca pe niște monumente de sticlă, fragile dar puternice în același timp, spectaculoase, importante.
Așa or fi !
Așa or fi, însă uneori aceste educatoare sau profesoare te fac să crezi că acestă meserie e o meserie ca oricare alta.Începi la 8 și termini la 12, apoi pui ”șorțul” în cuier, ieși la pauza de țigară, nu investești nimic, iar apoi când ieși pe ușa grădiniței ești altă persoană.Au impresia că, în loc de copii au clienți ca la magazinul din colț, vin și îi cer ceva, le dă și apoi îți continuă liniștite treaba.
Cunosc o astfel de educatoare.Educatoarea copilului meu.Veșnic nu are ce să lucreze cu ei, în afară de colorat o imagine de pe internet, nisip kinetic și plușuri.Pe lângă faptul că imaginația ei tinde spre -∞, la fel și pasiunea ei pentru copii, asta se vede distanța (la propriu) cu care îi îmbrățișează, acestă femeie ocupă imoral un post public.Trebuie declarată incompatibilă cu postul de educatoare.E o problemă ce persistă încă de la începutul anului școlar, și cu toate reclamațiile făcute la director, nimic nu s-a schimbat.

Dar, fosta mea educatoare mi-a înseninat ziua.Bineînțeles, este la pensie, probleme de sănătate cu carul.I-am mărturisit planul meu.Voința mea și țelul în viață de ceva timp.Vreau să fiu educatoare.S-a bucurat și mi-a urat succes.Așa ce am nevoie...și de răbdare și nervi de oțel...

luni, 15 mai 2017

Festivalul Gullliver 2017, Galați

 Mă scuzați, m-am trezit și eu din somn acum și am uitat să vă povestesc despre acestă minunăție de eveniment. FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE ANIMAȚIE GULLIVER !!!

Spectacole pentru copii, animație interactivă, ateliere de creație (gratuite) alături de artist Gina Popa .Anul acesta am prilejul și bucuria de a-i fi colaboratoare.

Aruncați un ochi aici,pe pagina de facebook AVA și  aduceți copiii cu inima deschisă în Grădina Publică din Galați, între 15-20 mai de la ora 18.00, să ne distrăm, să pictăm.

Vă așteptăăămmmm!!!

duminică, 14 mai 2017

Nu știi ce cadou să-i faci copilului de 1 iunie?Îți spun eu!

Nu știi ce cadou să-i faci copilului de 1 iunie? Îți spun eu: cărți !!!
Pentru că niciodată nu-s îndeajuns, demodate, învechite, depășite.Pentru că poți face fericit oricând un om dăruindu-i cărți.E simplu, frumos, calitativ și vei merge la sigur.Pentru că, nu-i așa cine se plictisește vreodată de cărți?

Eu mă topesc ca o înghețată de vanilie și fistic în arșița lui cuptor atunci când copilul meu mă întreabă: ”ce poveste citim în seara asta, mami?”
Și deși, nu mereu am chef sau dispoziție pentru ursuleți prietenoși, șoricei, sirene, olafi,else, iepurași somnoroși, câini curajoși, de explicat de ce plouă, cum de Elsa face gheață și alte enigme, povestea este nelipsită din rutina de seară.Așa că, înainte de a da cu praf magic de adormit (care apropo, funcționează, să știți, e magie curată), citim cărți, una după alta de ne prinde dimineața cu teancul de cărți în pat.
Cititul seara, în pat are farmecul lui.Aproape că asta a formula perfectă pentru un somn bun, pentru îmbunătățirea vocabularului, a dicției și imaginației.Ziua ne păstrăm pentru activități la masă, fișe, colorat, parc, plimbări cu bicicleta, etc.

Pentru mine, darurile în cărți nu sunt ceva nou.Am primit cărți în dar încă din școală și mi-a rămas în cap acestă idee.La orice sfârșit de an școlar, orice fel de concurs, învățătoarea, urmată de mama, îmi făceau cadou cărți.Iar asta e un lucru minunat; mă uit la ele, chiar și acum, și retrăiesc acele momente. Încă e vie cerneala cu care mi-a scris învățătoarea gândurile bune, încă mai am imaginea ei când mi-a dăruit-o, încă mai miroase cartea a tuș, încă le mai răsfoiesc cu plăcere.

Bineînțeles, acum industria cărții este ceva fascinant. Poveștile sunt mult mai empatice, mai distractive, sunt pozitive și amuzante.Sunt ilustrate frumos, chiar foarte frumos, peste așteptări de frumos; există cărți în engleză, la fel de frumos ilustrate și cu povești la fel de amuzante și distractive.Aceste cărți sunt cărți Usborne pentru copii și sunt cărți educative care, pe lângă faptul că aduce beneficiile unei cărți obișnuite, în limba maternă, se exersează limba străină, mult iubita limbă engleză, ceea ce e un plus pentru fixarea cunoștințelor dobândite de la opționalul de limbă străină de la grădi.Printre titluri amintesc: First experiences-going on a plane, moving house, little book of horses and ponies.

Aceste cărți pentru copii Usborne le găsiți la Dwyn shop pe dwyn.ro alături de alte idei minunate pentru pruncii voștri :jucării, însemnând puzzle, glob gonflabil, mașinuțe, proiector cameră imagini spațiale, accesorii pentru bicicletă, set pentru magie, sistem solar fosforescent.Mai spun? Lista e lunnngăăăă. Intrați voi și vedeți.
Nu putea lipsi din categoria -ce-i cumpăr copilului de 1 iunie- și jucării LEGO  cu faimoasele NinjaGo (peste 400 de piese) sau clinica veterinară a Miei, avionul personal și căsuța din junglă.
Prețuri pentru toate buzunarele, plată ramburs, online sau în rate.

Ca să fie cadoul perfect și o zi de 1 iunie memorială, jucați-vă împreună cu aceste jucării.

duminică, 7 mai 2017

De duminică

Iubesc duminicile liniștite, de aproape vară.Când nu e nici prea cald să stai la soare, dar nici umbra nu o cauți insistent ca în arșița verii.Când nu e nici țipenie de om afară, parcă nici copiii nu mai au glas să țipe din știe-ce-motiv .Îmi amintește de vacanțele la bunici când, în mijlocul verii, la prânz toată lumea își lua porția de tăcere.Era o moleșeală apăsătoare, un chin să scoți pe gură 3 cuvinte.

Se aude doar ciripit de păsări și timid o muzică de un gen incert pentru mine, însă nu mă deranjează prea tare.
E ca o încremenire.E o oază de inspirație, un prilej de a visa la vacanță, de a face planuri, de a citi, de a admira florile de pe terasă și de a-ți săruta bărbatul de lângă tine, dacă îl ai.Dacă nu, asculți melodia aceasta:

sâmbătă, 29 aprilie 2017

Lasă-l să fie

Știi că umblă vorba aia că îți dorești mai mereu ceva ce nu ai, iar când îl obții nu-ți mai place, nu-l mai vrei?
Când ai părul întins îl vrei creț, când îl ai creț, îl vrei intins; când ești brunetă vrei să fii blondă și invers, și când ai copil mic vrei să fie mai repede mare, când e mare off, vrei să fie iar mic.
De foarte puține ori am simțit că nu îmi aparțin, excluzând perioada adolescenței, când nimic nu-mi plăcea, între timp am învățat să fiu recunoscătoare pentru ceea ce am și pentru ceea ce sunt.

Dacă la partea cu calități, defecte, plusuri, minusuri sunt convinsă că aproape toată lumea a experimentat cel puțin o dată în viață nemulțumirea față de ceea ce i s-a dat de sus (mare lucru să te placi 100%, e minunat și sănătos), la capitolul copii, eu mă declar îngrozită de ceea ce unii părinți ar dori să le insufle copiilor termenul de autonomie.De la a-i pune pantalonii, a-i sufla mucii, a-l urca pe topogan în condițiile în care, slavă cerului, poate, nu înțeleg de ce dorești să faci asta în locul lui.Că până la urmă îi faci un rău dacă stai să te gândești.Pe moment câștigi 3 minute în plus, 3 minute pe care la vei pierde cu altă ocazie.

De asta am zis că atunci când ai copilul mic îți dorești să se facă mare mai repede, să se încalțe și să mănânce singur, să își pună mâncare singur în farfurie și să meargă singur la baie.Va face și toate astea dar doar atunci când nu-i vei mai spune: ”tu ești mic și nu poți să ajungi la bec să-l aprinzi.” Adică ”tu ești prost, stai jos, ai 4.”Dă-i un scaun să se urce pe el, ajută-l să fie mare, nu face lucruri în locul lui.Lasă-l să gândească.

Va fi mare, desigur că va fi mare, dar a fi mare nu înseamnă doar o vârstă în buletin, înseamnă să nu-ți mai arate mami cum să te joci, nu-ți va mai ridica chiloții din vine și nu te va mai duce cu bombonica, când tu deja te gândești la lucruri serioase și știi să construiești fraze întregi.

Dacă vrei să fie mare, lasă-l să fie mare.Dă-i ocazia să fie mare.
Lasă-l să fie !!!!

miercuri, 26 aprilie 2017

De ce îmi dai dacă nu îți cer?

Când mă gândesc la cele  mai mari ”belele” pe care ți le pot face prietenii, apropiații, oamenii în general mă gândesc la trădare, minciună , dezinteres, incorectitudine și multe altele.Te poți gândi că a ți-a făcut sau zis ceva greșit din diverse motive, că ați avut un conflict și fiecare a zis ce l-a dus capul, că nu te sună, că nu-i pasă de tine, că te bârfește, că nu are cuvinte de laudă despre tine sau despre o altă persoană.Toate astea te pot răni și te afectează pe termen.Te face să devii neîncrezător în oameni, să crezi că toți sunt la fel de răi și meschini, că în orice moment te poate împușca în spate când te întorci să-i torni cafea în ceașcă.
Până la urmă toate astea lasă un semn în tine, în felul cum interacționezi cu alți oameni, felul cum privești lucrurile, situațiile încurcate. Toate astea le pot pricepe și rumega liniștită și în voie, ceea ce nu înțeleg eu de ce oamenii dau sfaturi gratuite, care nici măcar nu le sunt cerute, sfaturi care mai sunt și cretine pe deasupra, cu care vine și îți cotropește viața.

Pot să accept un sfat de genul: ” vezi că îți put picioarele.” Bine, mulțumesc, mă duc să mă spăl.
”Vezi că angajează contabil la firma x ,du-te și tu că dă salariul mare.” Ok, o să mă gândesc la asta.
”Ciorba ta nu are gust deloc, mai fă-i ceva.”
Milioane de exemple pot da.Milioane de variante care să fie ok și să nu simți că îți invadează teritoriul personal, și toate astea de la persoane apropiate care te cunosc pe tine și pe familia ta, știu cine ești și ce îți dorești de la viață.Ce nu voi accepta vreodată sunt sfaturi de la no name-uri, care habar n-au despre mine, despre visurile mele.Persoane gen vecina de lângă, o amică pe care o vezi prin parc de câteva ori pe săptămână, să îți spună să nu mai faci copii că uite ce greu se cresc, ce să le faci, să îi tot plimbi din casă în casă?
Păi, da bine, vin eu la tine să-ți cer borș și zahăr cu împrumutul sau te întreb cât e ceasul?

luni, 24 aprilie 2017

Cum am descoperit licoarea lui Bacchus

wikipedia.ro
Cum am descoperit vinul? E cam profundă întrebarea, mai ales că eu nu sunt o fană a băuturilor alcoolice.Dar din când în când mai servesc bere blondă și vin roșu.Dacă de bere îmi amintesc veșnic cumpărată din magazin, despre vin mai am altfel de amintiri.Aproape am văzut toate procedeele de fabricare a vinului încă din bob de strugure, ba nu, încă din lăstaul de vie.
Am crescut cu acestă îndeletnicire a părinților, a bunicilor de a îngriji via.Vârsta mea nu aș fi în stare s-o menționez, însă rudele mele se ocupă cu via de dinainte să mă nasc eu (peste 30 ani) și o mai fac și azi.
Îmi amintesc cum, copil fiind, urcam în tandem cu adulții pe dealul unde vița de vie ne aștepta să o tăiem, să o prășim, să o legăm, să o culegem, după caz bineînțeles.Mă leagă amintiri frumoase de aceea perioadă, amintiri de neprețuit și aș vrea să le mai trăiesc măcar o dată.

Sub nici o formă copiii nu erau puși la muncă, pentru că munca la vie nu era de joacă sau de experimentat.Tăiatul, cel puțin nu îl făcea oricine.Trebuia să știi ce să tai și ce să lași ca acel ochi de viță de vie să rodească.
Legatul la fel.Mare grijă să nu se scuture ochii.
Prășitul cred că era cel obositor și cel mai enervant.Bunicii mei nu foloseau absolut deloc erbicid, așa că se dădea cu sapa într-o veselie. (Apropo de sapă:am vrut și eu să fiu harnică într-o pauză de-a lor mei și am luat sapa să tai o buruiană,numai că s-a oprit în degetul mare de la picior.Nu mi-a mai trebuit sapă de atunci.)
Culesul viei cred că îl iubea toată lumea.Bineînțeles, se culegea rodul muncii de 1 an, se făcea mustul care mergea dumnezeiește cu nucile noi cu sare și se lua pauza de la muncitul câmpului.
Era o atmosferă de vis, desprinsă parcă din tablourile lui Grigorescu.Era veselie, toată lumea se cunoștea cu toată lumea și în plus toată lumea putea să dea o mână de ajutor.Ce mare greutate să rupi strugurii și să-i arunci în găleată?  ”Vezi să nu îi scuturi boabele pe jos” ,spunea tata ” și să nu rupi prea tare din coardă.” Și tot așa.Mare grijă avea tata de via sa.
Te-ai fi gândit că după cules îi arunci oricum în butoi?Nu.Butoaiele, din nu știu ce lemn, erau spălate cu mare grijă, opărite și apoi puși strugurii. Se mustuiau, apoi se savura mustul făcut din strugurii din via muncită de mâinile noastre.Mâini zgâriate, uscate, înfrigurate, trudite.Pentru că nu e ușor să muncești via.Era o satisfacție enormă să simți parfumul muncii tale.Să mănânci struguri și să bei un vin natural din producție proprie.Acestă îndeletnicire era exclusiv pentru familie, nu era o afacere, nimeni nu era specialist în viță de vie sau vin, pur și simplu informațiile s-au transmis pe cale orală din moși strămoși și bunicii și părinții mei făceau vin pentru consumul propriu.
 

Cei care au amintiri de genul acesta știu despre ce am scris, cu siguranță au trecut și ei prin aceleași amintiri, știu ce  înseamnă munca câmpului și cum arată un vin și mai ales să îl aprecieze .Pentru ceilalți există supermarketuri, unde pot face cunoștință,de exemplu, cu Beciul Domnesc, cel mai cunoscut vin de la Vincon.
Bineînțeles, ei nu fac vin cum făceau bunicii mei.Ei fac artă din vin.Corelează tipul de sol cu tipul de viță de vie.Administrează 1500 hectare de viță de vie și au oameni care asta fac toată ziua.Gândesc, analizează, visează și pun suflet în struguri, ca din ei să rezulte un vin de calitate.
De asemenea, vinul este păstrat în condiții excelente, în crame care datează din secolul XIV, de pe vremea lui Ștefan cel Mare .
Beciul Domnesc nu ține secrete condițiile de păstrare și are și program de vizitare a cramei și degustare de vinuri, ca să ne convingă de vinul lor.


Vinul era băutura preferată a tatălui meu.

joi, 20 aprilie 2017

Decembrie în aprilie




Hristos a înviat.
 Paranteză:Am putea la fel de bine să ne urăm ”Crăciun fericit”, să ne punem șoșoni de lână, să bem vin  fiert și să ne uităm la ”singur acasă.”
Și ne aruncăm ochii  în calendar ,abia ce a trecut Paștele și visam cu ochii deschiși la mini-vacanța de 1 mai sau mai grav la vacanța la mare cu cortul.Iar acum a venit iarna cu a ei ninsoare să ne strice planurile.
Ha, să îl pomenim pe cel care a inventat centrala de apartament, termopanul și plapuma, că zău ,e o atmosferă de decembrie. Am închis paranteza.

Cred că Paștele de anul acesta a fost unul dintre cel mai pașnic, cuminte, luminat, înmiresmat Paște de care am avut parte, exceptând bineînțeles persoanele lipsă aferente.Doi bărbați importanți am și eu în viața asta și amândoi au lipsit.Amândoi de nevoie și siliți de împrejurări.
Și da, această doamnă cu ochii verzi, care în acest moment își bea cea de-a doua cafea zilnică, a făcut de voie cozonac cu nucă,rahat și cacao.N-a făcut curățenie generală așa cum scrie în manual, doar o curățenie minimalistă aferentă weekendului, a vopsit ouă (de găină), iar copilul le-a spoit cu ceva tempera.Să fie, domnule.

Vreme așa nebună în aprilie n-am mai văzut de când eram în școala generală.Era 1 aprilie și când m-am trezit dimineața să mă duc la școală, șoc și groază era zăpadă, tată,nu lapoviță. Câțiva cm de zăpadă pufoasă, umedă, de alb imaculat.Evident, mama mi-a dat bocancii și gecoiul de iarnă grea.Ce-i drept a fost bine puțin timp, 4 ore mai târziu era primăvară în toată regula.Și cine a fost ”cel mai prost din curtea școlii” cu ditamai geaca, iar ceilalți cu gecuțe din denim, cine mamă, cine?

Doresc să menționez că această fotografie este făcută personal, din bucătăria proprie; evident este realizată din interior, afară bate vântul prea tare ca să deschid geamul.



sâmbătă, 8 aprilie 2017

Dor de tata

Tatăl meu ura mâncarea de cartofi.La o farfurie cu astfel de mâncare bea 1 litru de apă.Să se ducă din gât.
La fel am făcut și eu ieri.
Mi-e dor de tine,tată.

marți, 21 martie 2017

Pasiunile mele

Conform DEX (pasiune=s. f. 1. Stare afectivă deosebit de intensă și durabilă pentru cineva sau pentru ceva; dragoste foarte puternică; manifestare, exteriorizare a unui astfel de sentiment. ◊ Loc. adv. Cu pasiune = înflăcărat, entuziast; intens. ◊ Ceea ce constituie obiectul, cauza unui astfel de sentiment. 2. Înclinație vie, însoțită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesia exercitată. ♦ Dorință, aspirație. 3. Viciu, patimă distrugătoare. 4. Compoziție muzicală bazată pe narațiunea evanghelică a patimilor Mântuitorului), ceea ce ar urma n-ar fi chiar pasiunile mele în adevăratul sens al cuvântului,însă sunt niște lucruri pe care le-am descoperit în timp la mine,mi le-am cultivat,le-am crescut,le-am udat bine bine și au răsărit timid,aproape pe nesimțite.

Așadar:

  • mirosul și gustul de cafea.
  • cărți și biblioteci
  • povești de viață ,bibliografii
  • flori
  • drame (mi se par fascinante)
  • marea și farmecul ei (vacanțele în general)
  • terase și iarbă verde sub tălpi
  • muzică în surdină
  • natură și liberate
Nu sunt chiar niște pasiuni,nu-i așa?Însă cred că pasiunile sunt cele care ne definesc și ne alcătuiesc întregul,ne pune literă mare la început  și punct la sfârșit de propoziție.

luni, 20 martie 2017

Când ești mamă și vrei să nu o iei razna

Deunăzi,îmi povestea cineva, o persoană cu care avea o întâlnire , nu o va mai onora cu prezența pentru că...o doare burta.
Nimic de condamnat ,nu? De câte ori nu te-a durut capul și n-ai avut chef de serviciu sau de dus gunoiul,de strâns masa sau chiar coborâtul până la chioșcul din colț după țigări?
De câte ori n-am zis: ”hai că fac mâine curat ,că azi mă doare spatele să mai stau aplecat/ă.”

Și de câte ori nu am lăsat ca durerea adevărată și neadevărată să pună stăpânire pe viețile noastre?
Îmi amintesc că eram prin clasa a 4-a și n-am avut chef de școală.Da da,n-aveam chef de școală,nu mă durea nimic.M-am rugat de mama foarte frumos să o convingă pe doamna să mă treacă motivat.M-a ascultat mama și ne-am dus împreună la școală ,culmea,să mă învoiască. (Pe vremea aia,telefoanele mobile nu existau nici în faza de proiect.)

Și uite așa ,doamna asta minunată ,nu a putut să-și onoreze întâlnirea din cauza unei dureri.Și persoana respectivă cu care îmi povestea zice că e necăsătorită și nu are copii.Păi da,nu știe cum e să te trezești de 5 milioane de ori pe noapte, să-ți scoți cheful de la naftalină și să liniștești o persoană care nu știe nici cum îl cheamă,darămite să spună ce îl doare.

Norocoasa,am zis eu cu voce tare.

Apoi m-am gândit.Nu neapărat că ce aș fi grăit ar fi avut sens 100 % ,însă un sâmbure de adevăr tot a existat .
sursa https://www.facebook.com/logopedMariaPetrea/
Și m-am gândit.Mi s-au derulat toate în cap toate momentele  ,clipele în care adultul din mine a trebuit să facă pe adultul.Câte stări de neliniște,câte momente de cumpănă,câte nopți nedormite și altele pe jumătate dormite ,câte dureri știute și neștiute am avut ,câte dumicate de mâncare duse nemestecate sau înghițite pe fugă,câte oase netrosnite am avut.Și câte și mai câte...

Nu zic că să fii căsătorită /mamă e foarte greu.Dar e ...puțin greu.Nu ești mereu fresh și la 4 ace,mereu odihnit și mâncat,mereu distrat și scos în lume.Mereu ai câte ceva de făcut,mereu ți se pare că a trecut așa repede ziua și ție tot nu ți-a ajuns.
Uneori e atât de greu că vrei o pauză și zici: ”vreau să am 5 ani.”Ca să te joci o zi întreagă în loc să distrezi tu pe altul,sau vrei să te dea cineva în leagăn ,nu să dai tu pe cineva,sau să fii cărat în cârcă ,să te îmbrace altul,mâncare să îți fie servită la nas,să nu ai treabă cu alarma,cu bani,facturi,job,poliție.
Dar nu poți. PENTRU CĂ EȘTI ADULT.Și când ești adult ai tu grijă de alții.Și dacă ești mamă...te-ai aranjat pe viață.

Hai să aveți o zi și o noapte minunată. (Citând clasici în viață.)



vineri, 10 martie 2017

Cum m-am apucat de citit



foto,proprietate personală


Cum m-am apucat de citit? Citind.
Când eram eu de vârsta fiică-mii (5 ani) ,nu aveam biblioteca pe care o are ea acum.Singurele cărți pe care le avea mama în bibliotecă erau acele cărți cu opere obligatorii în școală.
Nu știu dacă existau pe piață cărțile care sunt acum,colorate,cartonate,pozitive,vesele,animate,sau doar nu-și permiteau părinții să ni le cumpere.
Cert este că mama îmi cumpăra cărți la sfârșit de an școlar,la fel și învățătoarea .La vreun concurs organizat de școală ,primeam cărți în dar.Și îmi plăcea acest lucru,deși nu le devoram.Le răsfoiam,le admiram,aveam grijă de ele dar nu (cred) le-am citit pe toate.Unele dintre ele sunt SF,altele ghicitori,basme populare,volume de poezii,Eminescu,”Din lumea celor care nu cuvântă”.
Mama avea acest obicei de a nota data la care le primeam,zicea ea ”ca amintire” .
Mie mi se părea demodat acest lucru,însă acum țin în mână o carte primită ca premiu ,în clasa a doua în 97.


Și dacă e să amintesc de un moment,de acel click care m-a făcut să mă apuc de citit, deși nu am citit constant,a fost clasa a 5-a sau a 6-a,când diriginta ,profesoară de franceză,ne recomanda Jules Verne.De fapt,aproape ne obliga să citim Jules Verne,ca apoi la ora de diriginție să discutăm cartea.
Așadar ,aș putea zice că m-am apucat de citit datorită dirigintei și lui Jules Verne cu cartea ”Căpitan la 15 ani” și deși nu am rămas fanul lui,țin minte cum m-a captat acestă carte și m-a făcut să o citesc cu nesaț ,stând cu sufletul la gură.
Nu realizez dacă atunci am înțeles ceva din acestă carte,însă eram uimită cum un copil de 15 ani e capabil să treacă prin atâtea aventuri și să scape cu viață,mai mult, să ajungă conducător.

De atunci am luat-o ușurel ,am devenit fan al cărților de beletristică dar și a cărților pentru copii.Citesc carte clasică ,pe hârtie sau e-book,dau bani sau fac rate pentru cărți.Am mers la lansări de carte,am stat la coadă pentru autograf și poză cu autorul și visez la o bibliotecă mare cât un perete.
Pe măsură ce citesc,îmi doresc să citesc mai mult,să aflu mai multe,să visez mai mult.

”Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov"

Spring Superblog 2017

Cam târziu m-am trezit și eu,a fost o iarnă grea și friguroasă,dar importamt e că s-a întâmplat până la urmă.

Așadar anunț pe toată lumea că fata cu ochi verzi s-a înscris la Superblog 2017,în varianta spring !!!!

miercuri, 15 februarie 2017

Ai auzit de blogal initiative?

Lume, lume, cititori, bloggeri sau blogări în devenire, vreau să vă prezint o metodă de a vă motiva a scrie articole, advertoriale. Adică scris contra beneficii sau puncte.
Cochetez și eu cu blogspot de ceva timp...nu sunt eu o mare scriitoare, nu curge inspirația râuri, nu am articole virale, cred chiar că nici cititori nu prea mai am de când am schimbat adresa url a blogului.

În fine...blogalinitiative.ro este o platformă mai mult decât potrivită pentru a vă demonstra calitățile de scriitor.
Imi place foarte mult platforma pentru că e destul de prietenoasă cu bloggerii, are campanii diverse iar orice articol înscris(cu respectarea unor detalii) primește puncte, pe care le schimbi în premii. Fiecare premiu are un anumit "preț", însă vei licita pentru ele.
Bineînțeles, un juriu decide cine sunt câștigătorii, iar premiile constau în bani, excursii, gadgeturi, invitații la concerte, vouchere. In cei 6 ani de existență, blogal initiative a oferit premii în valoare de peste 200.000 €.

Pe mine mă motivează. Mă face să îmi pun mintea la contribuție, să gândesc, să caut o modalitate de a pune în scris gânduri și idei și să rezulte ceva bun, de calitate.
Nu am câștigat nici un premiu până acum, mă refer la "premiul cel mare"  sau printre primii 3,dar am câștigat un premiu de consolare, o carte "Lumea după google" - Alexandru Mironov, iar până acum am strâns 93 puncte.

Intrați și citiți regulamentul și vedeți campaniile, nu e ceva imposibil, mai ales că nu se cer nu-stiu-cate-linkuri spre ceva anume, sau 5 cuvinte cheie.
Se presupune că scrieți din pasiune, cu drag și în cunoștință de cauză. În concluzie aveți nevoie și să valorificați scrisul intr-un fel, iar intre noi fie vorba, premiile sunt chiar grozave.

Spor la scris.

vineri, 10 februarie 2017

Îndemnul meu pentru femei

Dacă e să am vreun lucru din viața sau din lumea asta de care să fiu mândră,aș spune fără să mă gândesc prea mult: omul de lângă mine,bărbatul meu,soț de 5 ani și copilul pe care îl am cu el.Și da,în ordinea asta.Mai întâi l-am avut pe el și apoi am vrut să fac copil cu el.

Nu știu...eu zic că e mai mult decît noroc.Noroc ai când te duci la asociație să duci apometrele ,peste program,dar totuși casiera te primește,chiar și cu un zâmbet frumos.Noroc e când locul tău de parcare e gol,noroc e când mai găsești 80 bani prin buzunare pentru o pâine.
Când ai o viață bună cu bărbatul tău nu e noroc.E o ecuație pe care dacă știi să o rezolvi ,vei afla de ce ai nevoie ca să fii fericită.

Nu voi filozofa despre relații fericite,căsnicii fără certuri,despre orgasme explozitoare,despre odihnă veșnică și butoie cu miere.Vreau să filozofez despre o relație sănătoasă.
Da,într-o relație sănătoasă există și ceartă.Dar nu țipete și urlete constante.
Chiar dacă ești într-o relație cu cineva,ai voie și e normal să discuți și cu alte persoane în afară de partener.E chiar indicat.
Într-o relație armonioasă e bine să aduci acuze dacă ai dovezi.
Într-o relație sănătoasă nu e ok să ți se interzică ceva.Să te rujezi,să te parfumezi,să fii acuzată că prea te-ai coafat pentru o plimbare în parc cu copilul.
E nociv să fii cu o persoană care îți interzice să faci ceva sau să nu faci ceva,să fii jignită,să fii acuzată că înșeli (pe nedrept).

Fetelor,femeilor,unde vă este demnitatea,respectul de sine,iubirea?Nu acceptați batjocura pentru nimic în lume.Nu trăiți în teroare.Deloc,niciodată,nici măcar o singură dată.

Aș fi vrut să dezvolt mai mult,însă aș fi prea subiectivă (deși nu e corectă expresia asta).Văd situația asta în apropierea mea și mă simt atât de tristă că nu pot scoate pe cine din prăpastia asta...


Probabil nu dau nici o lecție,dar am vrut să consemnez asta aici,azi,9 februarie 2017...

miercuri, 8 februarie 2017

Sfat medical pediatric prin telefon

Cine s-ar fi gândit că poți,în ziua de azi să ceri un sfat medical pediatric prin telefon? 
Cine are copii,știe despre ce vorbesc.Iar dacă e primul copil,sau chiar și al doilea,pentru că nu toți copiii sunt la fel,chiar dacă sunt ai noștri,frica de a nu-i pune viața în pericol pentru un lucru mărunt îți poate afecta starea de bine.

Îmi amintesc că am trecut printr-o fază asemănătoare,de aproape că nu dormeam noaptea,gândindu-mă dacă nu cumva i-am pus viața în pericol copilului meu.Căzuse din pat,era clar că nu avea nimic vizibil la nivelul capului,în afara faptului că se speriase și plângeam amândoi de spaimă.Până am ajuns la medic ,îmi făcusem un milion de gânduri și idei,scenarii posibile și imposibile.
Sincer,la secția urgențe nu m-am gândit.În primul rând ,pentru că acolo tratează mamele și copiii cu spatele,îngreunând rapiditatea consultației și apoi că unii medici au așa...un dar de a te face să te simți ca o mamă denaturată.Că e îmbrăcat prea gros,sau că e prea subțire;că acasă precis e prea frig de a răcit la așa o vârstă fragedă,că de ce l-ai născut prin cezariană,etc. (Am relatat o experiență personală adevărată,asta nu înseamnă că așa e la toate secțiile de primiri urgențe.)

Nu aș vrea să se înțeleagă că,noi mamele ,nu acceptăm sfaturi provenite de la medici autorizați,avizați,în favoarea mămicilor cu normă întreagă de pe facebook.Greșit.Vrem sfaturi bune,corecte,dar cu blândețe date.Cu tâlc și bunăvoință,nu cu ton răstit și superior.
Eu nu fac ce citesc pe forumurile de mămici,e de ajuns să citești o idee ca să-ți încolțească alta în cap.Cred că din cauza asta multe mame nu ajung la medic când trebuie,de frica lor,iar altele...well... probabil din frica de a nu-l răni pe copil.

Și pentru că la primiri urgențe pediatrice ,a celor 12 spitale pediatrice,aproximativ 550.000 de copii anual,10 % sunt urgențe medicale,a luat ființă Peditel-1791,sfat medical pediatric prin telefon ,non stop,apel gratuit.Un serviciu care funcționează de 3 ani și a ajutat peste 40.000 de părinți cu sfaturi ,ajungându-se totodată la scăderea cu 10% a numărul prezentărilor la primiri urgențe.

De ce am ales să scriu despre Peditel?Pentru că este un ONG ,care pe lângă faptul că face o treabă minunată pentru părinți și copii,implicit pentru medicii și spitalele din România,este competitor în CAMPIONATUL DE BINE ,care se desfășoară pe perioada 6 decembrie 2016-15 februarie 2017,competiție organizată de Bursa Binelui.Pentru cine nu știe ,Bursa Binelui este singura platformă online unde donațiile sunt necomisionate, încurajând astfel donatorii care vor să participe cu sume mici (5, 10 lei) pentru o cauză. Toate plățile sunt 100% securizate și intră sub incidența legilor transferurilor bancare, platforma stimulând astfel plățile electronice cu cardul. Bursa Binelui este dezvoltată de către Banca Comercială Română, în parteneriat cu EuPlătesc.ro.
Primele 3 proiecte ,care vor strânge cele mai multe donații ,vor câștiga dublarea sumelor atrase din donații de către organizațiile participante în Campionat, în limita a 5000 de euro.

Peditel și-a setat suma target de 700.000 lei din care vor asigura timp de 12 luni ,in regim de non stop,sfaturi medicale pedriatice pentru 70.000 de copii la nivel național.
Așa că puteți dona pentru Peditel 1791,dacă v-am convins că merită donația voastră,însă mai sunt și alte proiecte care merită atenția voastră,sunt 42 ,iar aici aveți lista .cu ceilalți participanți.

Până donați și citiți ce face mai exact Peditel,salvați numărul 1791 în telefon și apelați în caz de nevoie.
Îi urez mult succes.




luni, 6 februarie 2017

Ziua în care am fost mândră de orașul și de țara mea

Sincer,nu mă așteptam la asemenea protest,de o asemenea amploare.Nu mă așteptam la așa ceva de la România,de la Galați.
Știu sigur că acest oraș are oameni de calitate,însă nu credeam că vom fi în stare să ne strângem atâția și să strigăm :”jos ordonanța.”
S-a protestat pașnic,lumea a fost civilizată,nu se împingea nimeni,nu se arunca cu nimic.Au fost mulți tineri,iar asta m-a bucurat enorm.

M-am bucurat sincer când am văzut lumea ieșită în stradă ca să-și arate nemulțumirea.M-am simțit bine pentru că deși,Galațiul este un oraș roșu,s-au strâns oameni de calitate care să condamne furtul legal și grațierea cu dedicație.

Am ieșit la proteste,singură sau însoțită de fiica-mea.Nu de fiecare dată ,ci la 4 din 6.
Majoritatea prietenilor mei sunt ba plecați,ba nepăsători,ba amatori de like-uri și atât,ba fani ai psd-ului,mama a mai stat cu copilul meu,tata nu mai e ,iar soțul e plecat pentru un viitor mai bun.Aici nu se poate.Dar sper să se poată.

Vă spun sincer că am avut lacrimi în ochi și pielea de găină atunci când se striga la unison ”ieșiți din casă ,dacă vă pasă.”

Am ieșit pentru că îmi pasă.Am ieșit pentru că m-am săturat de aberațiile lor,de înșelăciunile lor și de minciunile lor.Mi se pare imoral ca o persoană urmărită penal,condamnată chiar și cu suspendare ,cu cazier,să poată ocupa o funcție publică,să fie ministru,să fie premier,vreodată în viața asta.
Este inadmisibil să fie dată ,sau gândită doar,o lege ,un OUG care să scoată penalii lor din închisori.
Nu grațierii.Nu penalilor la guvernare.Asta a cerut strada.



Nu mai vrem să fim proștii lor.
Nu mai vrem să ni se calce demnitatea în picioare.
Nu vrem să  murim în spitale din cauza mizeriei,a gândacilor,a incompetenței și a nepăsării.
Nu mai vrem să fim furați și mințiți.
Vrem să trăim decent ,normal,civilizat.

Și vom protesta până ce această OUG va fi anulată,iar apoi guvernul își va da demisia.
Sunt mândră de țara și orașul meu !!!!



Fotografiile îmi aparțin.

miercuri, 18 ianuarie 2017

Când cineva recunoaște o balerină de la distanță

Da,fiică-mea,nu eu.Merge la cursuri de balet de două ori pe săptămână și să fie vreo 3 luni de când face asta.
Cum e ? Ea zice că e frumos,doar numai eu știu cum trag de ea să ajungem la timp,să fie odihnită înainte,hrănită și îmbrăcată corespunzător.Cum am dezvoltat și citit povești despre balerine și câte apropo-uri i-am aruncat foarte multă vreme.Cum și acum îi prezint partea frumoasă a baletului când ea zice că nu mai vrea să meargă ,a mia oară,dar apoi zice că a fost tare frumos și bine ,și că mai mergem.

Aseară,când ieșeam de la balet,vine hotărâtă spre ea o doamnă,să fi avut vreo 60 de ani și o întreabă dacă a fost la dansuri.Evident,da,zicem noi.(și eram oarecum îndepărtate de sala de curs,nu eram în ușă) .Și tot începea să ne povestească despre nepoțica ei,că și ea făcea dansuri dar acum are teste și nu mai merge la dansuri,că are multe teme.Eu tot dădeam să plec dar ea ținea mâna întinsă ca o barieră și iar povestea.
Doamne,cum dârdâiam,era delicioasă,avea drăgan de nepoată-sa,era clar,dar maică ,îmi înghețase fățuca.
Politicos i-am răspuns la întrebări dar scurt și ”la revedere”.

marți, 17 ianuarie 2017

Frigiderul viitorului (P)

Dacă ar fi să mă gândesc la frigiderul viitorului...hmm...cred că ar fi ceva spectaculos,deștept și  inovativ,avansat tehnic dar și aspectuos.
Cine ar ridica această problemă?Uite,Daewoo.Pentru că  lansează o gamă de electrocasnice cu design futurist sau chiar retro.Iar aici ai gama de frigidere Daewoo.

...Probabil e greu să-ți imaginezi cum ar arata ziua de mâine,cum ar arăta moda peste 5 ani,cum ar evolua mașinile sau telefoanele,e greu să-ți imaginezi ce vei face tu peste 5 luni,dar să-ți imaginezi cum ar arata frigiderele în viitor...asta chiar că e greu.
Și totuși...pentru mine un frigider trebuie să fie silențios,dar atât de silențios încât să uiți unde este ... și să fie atât de bine camuflat în mobilă,încât prietenii tăi,atunci când vin în vizită și îi trimiți după vin și salata de boeuf  să îți ia la răscolit toate dulapurile ,în căutarea frigiderului.
...Cred că ar arăta tare bine ca toată bucătăria să fie la fel,să nu fie frigiderul care să strice zenul bucătăriei cu albul lui.Sau poate îi dăm o culoare nebună:verde,roz,albastru,după cromatica bucătăriei.

...Mă gândesc să consume energie verde:energie solară, din gunoi menajer sau din eoliene...

...Să permită să așezi alimentele mai compact,să le așezi după gradul de perisabilitate și după temperatura de care are nevoie fiecare aliment în parte:pe sectoare cu diferite temperaturi reglabile.Așa învață toată lumea cum se depozitează corect alimentele în frigider,astfel să se reducă cantitatea de mâncare aruncată la gunoi.

...Să nu-ți permită să stai cu ușa frigiderului prea mult deschisă.Un temporizator cred că ar fi ideal.Să te avertizeze sonor când temperatura din frigider crește,pe măsură ce ții ușa deschisă până te hotărăști:”eu ce mănânc azi?”

...Să fie ușor de spălat și igienizat.Poate o sursă de purificare și curățare a aerului din frigider...
...Să fie mai ușor cu dezghețarea ,domnule,să nu mai stau eu să-l dezgheț când îmi aduc aminte.
...Să facă cuburi și fulgi de gheață...

Cred că ar fi amuzant să aibă un vizor pe ușă.Să fie mai economic atunci când îți iei notițe pentru cumpărături: ! Ouă,lapte,cașcav... ”Mamă,uite ce frumos am desenat” ,zice copilul ,iar tu iar uiți ce trebuia să scrii,că deh,memorie scurtă.Așa că arunci un ochi pe vizor și notezi mai departe. :-)

Imaginația ne zburdă veseli pe câmpii.Ce n-am vrea...Dacă s-ar putea să și scoată mâncarea din frigider,să o pună pe masă,să facă cafeaua,să spună :” oprește-te că ai mai mâncat 3 sarmale și două eclere acu o oră!”
Cred cu toată tăria că peste câțiva ani toate lucrurile pe care le folosim vor fi  diferite ,mai bune,mai performante,inclusiv electrocasnicele,dar nu cred că vreodată vom avea un frigider care să-ți calculeze caloriile consumate și eventual să-ți blocheze ușa atunci când ai sărit calul.Nu cred asta.Nu cred că așa va arăta frigiderul viitorul.De amorul artei ne putem imagina multe.
Pe mine m-ar bucura enorma dacă va exista UN FRIGIDER ÎN FIECARE CASĂ,în viitor.Asta l-ar face cu adevărat frigiderul viitorului.
https://www.demax.ro/frigidere
https://www.demax.ro/frigidere
https://www.demax.ro/frigidere



https://www.demax.ro/frigidere

https://www.demax.ro/frigidere

https://www.demax.ro/frigidere

miercuri, 11 ianuarie 2017

Când te macină ceva de mult timp

Știu că nu e ok ceea ce voi scrie...însă simt așa o dezamăgire,o neliniște.Mă frământ ori de câte ori îmi amintesc.
Cum se face că sunt atâția oameni care flâmânzesc,dorm pe străzi în frig,ger,caniculă,murdari,mâncând din tomberoane,iar tatăl meu ,om care se îngrijea,se hrănea bine,muncea,era activ,nu răcea niciodată,moare subit de infarct la 57  ani?
Cum??După ce criterii sunt aleși cei care mor și cei care rămân?
Cum facem ca munca pe care o depunem pentru trupul și sufletul nostru să nu fie în zadar?Sau măcar să nu avem impresia asta...

Am văzut zilele astea în autobuz un bărbat,se lăuda cu vreo 70 ani,stătea în picioare deși era scaun liber,insista că nu are nevoie,se ține bine pe picioare,nu are nevoie de ochelari,iar la urcare nu am văzut să întrebe pe nimeni ce număr are autobuzul,cum am mai întâlnit.
Nu e invidie,dacă la asta te gândești.Asta nu înseamnă că dacă tatăl meu a murit la 57 de ani le doresc tuturor același lucru sau să fiu invidioasă pe anii lor.E altceva.Aud o vârstă și apoi fac conexiuni.Mă gândesc cum ar fi arătat el la x ani,cum ar fi fost pensia lui,cum s-ar fi bucurat de ea,cum ar fi îmbătrânit alături de mama și cum ar fi arătat alb în cap,pentru că de abia se zăreau câteva fire albe la ultima noastră vedere.
Cum să fii bine și apoi brusc să îți fie atât de rău?Cum să fii în stare să conduci când inima îți crapă la propriu?
De ce să mori de ziua ei?De ce să îmi lași unicul copil să nici un bunic?De ce să pleci înainte să îți mai zic măcar o dată ”tată” ?

vineri, 6 ianuarie 2017

Avantajele panourilor radiante cu infraroșu (P)

Că tot vă povesteam despre revelionul nostru de adulți,petrecut  cu cei 3 copii care nu mai adormeau,aici articolul ,nu v-am povestit un alt aspect neplăcut al petrecerii.A fost frig în casă.O casă neîncălzită,doar în camera copiilor era cald,de la un sărman calorifer electric.
Gazda noastră avea centrală pe gaze.Avea.Pentru că pe un timp de ger,a lăsat-o nepornită,să-i zic așa...a înghețat țeava de evacuare,iar un ”meșter” s-a gândit să dea cu lampa...ceva cu foc deschis oricum,chipurile s-o dezghețe.
Nu a fost metoda cea potrivită se pare,pentru că i-a ars toată centrala,plus o evacuare de apă din centrală.Ceva de vis,nu?
Îți dai seama,nu?Să arunci practic o centrală la gunoi,pentru că nu se mai poate repara,nu e chiar ceva ieftin.
Târziu mi-am dat seama că soluția rapidă de încălzire a apartamentului ei este să-și monteze panouri radiante cu infraroșu.De ce? Pentru că sunt mai ușor de utilizat și mult mai avantajoase din multe puncte de vedere,pe care le voi enumera în continuare,după o documentare temeinică și o comparație cu alte metode de încălzire.

Recunosc,nu e prima oară când aud despre aceste panouri radiante cu infraroșu.Regret doar că ,personal ,nu am cum să le folosesc,nu dețin o casă proprie și personală.Dar ,după căutări intense,am decis că aceste panouri sunt de promovat.E păcat ca o informație să nu ajungă la urechile celor care caută și alte soluții de încălzire.
Mă intrigă faptul că,aproape de fiecare dată când apare ceva nou și revoluționar la noi în țară ,nu se promovează destul acel lucru.Aș avea multe exemple.Nu degeaba se spune că România e în urmă cu câțiva ani buni,față de alte țări.Așa că,cei care,au ocazia să folosească produse revoluționare ,de orice natură,să dea de știre și celorlalți.
www.chibzuinta.ro este un astfel de site,unde are grijă să dea niște informații cumpărătorului.E bine de acces acest site.Chiar și despre panourile radiante cu infraroșu are un material foarte detaliat.
De asemenea vă puteți documenta și pe acest site,specializat în panouri radiante cu infraroșu și acolo puteți face comenzi,după ce ați consultat oferta de produse,au număr de telefon.

O să vă detaliez acum câteva avantaje,chiar deduse de mine ,după ce m-am informat :
  • Dimensiuni mici,grosime de 3 cm,chiar și mai puțin,ceea ce e minunat pentru spații mici,ce se pot monta pe tavan sau pe un perete mai puțin interesant
  • Cost redus de energie.Vă detaliez aici un exemplu ,preluat de pe http://www.panouriradiante-incalzire.ro/    
Astfel, luam ca exemplu o camera de apartament situat la un etaj intermediar, de 18 mp (43 mc), cu izolatie buna (caramida + polistiren de 10 cm, un singur perete exterior, geamuri termopan).
Intr-o asemenea incapere, estimam un consum de energie in valoare de 110-120 lei/ luna, pentru mentinerea constanta a unei temperaturi de 21-22 grade C.

Costul mi se pare rezonabil,la o centrală cu gaz costul e mult mai ridicat.
  • Nu necesită autorizație.Superb.Când s-a montat la apartamentul unde stau cu chirie ,centrala pe gaz,cel care a dat autorizația a trebuit plătit,se fac periodic verificări,care generează costuri.La aceste panouri e nevoie de o bormașină,câteva șuruburi și puțină îndemânare
  • Se încadrează în decorul camerei,se pot monta pe tavan,confundându-se cu tavanul,pe perete ,pe post de tablou,chiar există modele asemănătoare și se pot regla separat,independent de alte panouri din celelalte camere
    http://www.panouriradiante-incalzire.ro/
    http://www.panouriradiante-incalzire.ro/
     

    http://www.panouriradiante-incalzire.ro/




  • Sunt  alternative convenabile,mai ales pentru zone unde nu există gaze,iar lemnele se procură mai greu ,aceste panouri utilizând energie electrică,iar în ziua de azi energia electrică se obține din mai multe resurse
  • Foarte important,aceste panouri încălzesc obiectele,pereții mai întâi,astfel se împiedică apariția mucegaiului și a altor alergii,camera se încălzește mai eficient,căldura se răspândește peste tot,se elimină diferențele mari de temperatură între podea și tavan
  • Am văzut acest timp de încălzire în magazine mici,supermarketuri,alimentări și brutării ,unde igiena trebuie să fie șefa,unde nu se admite mucegai și umezeală.Se pot încălzi chiar și spații exterioare,terase ,hale industriale și au garanții între 5 și 10 ani cu durată de utilizare de 20 ani.
    • Lampă cu halogen potrivit pentru restaurante,grădini,săli de sport,terase,garaje.345 lei.Putere2000w. 

Zic să le dați o șansă.Asta nu înseamnă să vă aruncați mâine centrala pe fereastră sau să renunțați la caloriferul electric.Zic să vă documentați,să fiți mai deschiși la minte și să acceptați și alte metode de încălzire.Întrebați în stânga și în dreapta ,cereți păreri și facturi.

joi, 5 ianuarie 2017

Revelion pe muchie de...pat

Am zis și noi să petrecem rev-ul 2016 mai altfel.Mai altfel decât anul trecut,când amândoi am petrecut la muncă,în orașe și țări diferite,iar copilul sforăia în camera mea de copil ,la părinții mei acasă.
Bun...și cu cine să ne petrecem noi așa seară ”importantă” din viețile noastre?Desigur,cu o amică și ea de profesie mamă și un alt amic ,burlac și fără copii, norocosul de el.
Toate bune și frumoase,dar hai să culcăm puștimea,că-s totuși prea mici încă pentru a sta treji până după 00.Mare greșeală să culci 3 copii în pat ,ne mai făcând asta niciodată și cu pretenția să adoarmă înainte de 00.

Le-am făcut toate ritualurile posibile și imposibile pentru a le face trecerea mai ușoară.Semi-întuneric,căldură,pijamelele preferate,masaj,cântat,poveste,legănat,ridicat tonul,mângâiat,ținut de mână...Doamne ...gâdilatul nu l-am încercat dar sigur n-ar fi mers.Și când aproape se făcu liniște...petardele și artificiile ne făceau în ciudă...
Toate planetele se aliniase ca la careul de la școală,Uranus era în berbec și berbecul se duela cu taurul,flacăra mov ,roz și toate culorile posibile erau împotriva noastră.

Aproape că mă resemnasem...

miercuri, 4 ianuarie 2017

Nu toți suntem la fel

Tot aud și citesc despre așa zisele rețete de: ”cum să o cucerești,cum să o ții lângă tine x ani,cum să o înțelegi,cum să o iubești,cum o faci să aibă orgasm,unde se excită femeile mai tare,cum stă treaba cu femeile,de ce nu înțelegem femeile.”
Cam astea sunt titluri de articole ce se găsesc pe internet sau în revistele de lifestyle,însă ce înțeleg eu de aici e că femeile cam seamănă între ele,că absolut nici una nu are vreo particularitate sau farmec personal.Iar eu nu cred că e deloc așa.

Eu am multe exemple de femei care nu par să respecte nici o rețetă din cele menționate mai sus,adică să fie cucerită după vreo rețetă de mai sus.Sunt atât de diferite,iar unele atât de ne-unite (să zic așa) între ele că dărâmă mitul cum că femeile se sprijină între ele necondiționat.

Mie personal nu îmi place să urmez rețete ,să le urmez întocmai pașii.De aceea cred că e bine și palpitant să nu urmăm nici în viața reală vreo rețetă anume.
înainte să urmezi rețeta: ”cum să cucerești o femeie în 3 zile” cred că ar fi mai bine întâi să lași firescul să își facă treaba,să fii atent la personalitatea ei,dorințe și aspirații.
Degeaba vrei tu să o arunci cu parașuta dacă ei îi este frică și la etajul 2 al blocului.Cel puțin nu face asta la primele întâlniri,poți să aștepți pentru momentele în care nu mai găsești mâncare caldă acasă :-))
Sau cum ar fi să îi aduci flori de câmp ,iar ea să aștepte  trandafiri și orhidee?

Cam așa stă treaba.Mă enervează când femeile,chiar și bărbații sunt puși sub aceeași umbrelă,zicând că au aceleași ticuri,că toți acționează la fel în aceleași situații.
Nu e ca și cum le-ai jigni inteligența?

marți, 3 ianuarie 2017

Când e greu și ușor în același timp

Cine crede că e ușor să fii părinte/mamă se înșală.
Dincolo de faptul că ”cineva”,o persoană (mult spus) pe care nu o cunoști,nu știi nimic despre ea,cum va fi,dacă o vei place,dacă te va place,cum va fi viitorul vostru ,dacă va exista viitor,vine ,uneori neplanificat ,și îți ocupă un sector al corpului,ca apoi să pună stăpânire pe întreg corpul,manipulându-l fără remușcări.Asta dacă nu știți deja,o sarcină,în unele cazuri,transformă femeia atât de drastic,fizic și psihic că nici nu se mai recunoaște .

E ca un chiriaș nesuferit,dar nu-l dai afară,pentru că îți aduce foloase,și n plus e-ai obișnuit cu el.
E ca un vecinul de deasupra care dă cu bormașina la ora prânzului,fumează pe hol și arunc chiștoacele pe joc,chiar lângă ușa ta ,iar tu te-ai lăsat de fumat,îți ocupă mereu locul de parcare,pentru că ajunge înaintea ta de la birou,pentru că,deh e bugetar și nici măcar nu dă prioritate la toți pietonii,el e regele.Bonus pune și muzică proastă de se aude clar prin podeaua apartamentului tău,dar apoi ,brusc,te trezești că Fuego împodobește bradul la el în casă.Și nu poți să te superi pe el din cauza asta,parcă ți se înmoaie picioarele de empatie,și în plus nu poți să te duci să-i bați la ușă să îl cerți,oricum nu-ți deschide,iar pe scara blocului...chiar de te-ai întâlni cu el ar fi inutil,nu-l cunoști.Așa e și cu sarcina.

luni, 2 ianuarie 2017

De an nou

Anul care tocmai a trecut ,2016,a fost plin.Plin cu bune și rele.Am râs,am călătorit,am plâns,ne-am bucurat împreună sau separat ,ne-am făcut nervi sau am oftat,am privit de pe margine sau ne-am implicat.Este cert: creștem și strângem amintiri,experiențe,gânduri.Nu contează dacă nu avem numai bucurii pe toate planurile,nu contează că nu suntem mereu împreună,nu contează cine duce mai des gunoiul,cine spală vasele mai des sau cine sună pe cine mai des,cine trimite mai multe mesaje.Nu contează că nu suntem la fiecare aniversare împreună să suflăm în lumânări,contează să valorificăm acele puține clipe pe care le avem.Să le facem frumoase,să recuperăm.

De Crăciunul ce tocmai a trecut ne-am dorit să fim împreună toți 3.Indiferent de locație,buget,împrejurare.Împreună...că prea ne-am dus dorul unul altuia.
Poate n-a fost cel mai frumos,cel mai reușit,dar a fost bine și confortabil,plăcut și liniștitor (și cel mai mucos Crăciun ever).

Ne-am dorit și am primit.Anul acesta îmi doresc din suflet să am mai multă răbdare,lucru ce mi-a dispărut în ultimii ani.

La mulți ani!!