Desigur,am putea să ne referim la piesa lui Cheloo-lumea s-a schimbat,însă nu chiar la textul piesei aș vrea să fac referire,deși textul e chiar ...fidel realității.
Eram zilele astea în curtea școlii unde este înscrisă fiică-mea.Tocmai se sunase de ieșire și erau o mulțime de copii pe un amărât de patinoar improvizat de gerul de cu o seară în urmă.Era multă veselie,râsete,voie bună.E drept ,unii mai și cădeau,însă nu erau supărați,rar mai plângea câte unul.Și până la urmă așa înveți să îți ții echilibrul și cum să faci să nu mai cazi.
Ce mi-a lăsat un gust amar au fost adulții.Da,adulții,acești copii mari neînțeleși,neadaptați,morocănoși și mereu nemulțumiți,ba de vreme,că e prea cald,ba că e prea frig,ba că e salariul mic,ba că șeful are ceva cu el,acești adulți mereu au câte ceva împotriva cuiva.Mereu ei sunt de vină și strică cheful celorlalți,de obicei copiilor lor.
Și să nu le mai fac atâta reclamă negativă,că până la urmă și eu tot adult sunt,dar slavă cerului că îi am pe ei ca exemplu de ”așa nu” .
Ce au făcut?Ce au zis.Stăteau cu gura (e o metaforă,desigur) pe bieții copii așa cum stai cu ochii pe cafea să nu o verși pe aragazul proaspăt curățat.
”- Nu te mai da ,mamă pe gheață ,că uite e frig ,mai și aluneci și poți să răcești.”
”-Nu poți iubitule să te dai și tu pe gheața aia,sunt mulți copii acolo, vă împingeți ,cădeți și apoi faci bubă la cap,cine știe îți spargi și capul.
”-Ai putea măcar să nu mai vorbești? Îți intră aerul rece în gură și răcești în gât,puiule.”
”-Hai odată,te dai de 2 minute pe gheața aia,hai mai bine să îți dau în casă niște desene pe tabletă.”
”-Vai,dar nu mai pune mâna pe zăpada aia că are microbi,a fost pe jos.Și bineînțeles că nu o poți băga în gură să o guști.”
Care ascultau de părinți ,care nu,deh...după cum le-a dat Domnul caracter .
Și am stat așa și mă gândeam că sunt cu ei de acord într-o anumită măsură.Da,lumea,universul,clima,mediul,alimentele,bolile,oamenii s-au schimbat.Toate.Nimic nu mai e la fel.Au apărut tot felul de boli care nu ne mai permit să mâncăm fructul nespălat,așa cum făceam noi cândva,sau să umble cu cheia de gât,să stea singuri în casă câteva ore,să mănânce de toate și să fie ok,să stea fără grijă la tv,fără frica vreunui program deocheat,să să să multe altele.Pot înțelege asta și am îmbrățișat aceste noi schimbări și rar fac comparație cu ce eu aveam sau nu în copilărie.Însă fericirea copiilor tot legată de lucruri simple a rămas,iar un derdeluș care nici măcar nu e pe deplin derdeluș,într-o eră în care ninge atât de rar...eu cred că nu e o tragedie câteva minute de distracție bună,pe cinste,ieftină ,plină de avantaje,chiar dacă o trântă nu o poate evita.
Citisem pe undeva pe internet,nu știu de unde era citatul,cred că ceva din psihologie sau parenting :
”Pregătește copilul pentru drum,nu drumul pentru copil.”
Mi s-a părut atât de motivant.E un principiu după care e bine să ne ghidăm în viață.
Etichete: bucurie, copii, Copii și părinți, derdeluș, distracție, gheață, iarnă, lume, parenting, patinoar, răceală, schimbare, viruși