De când am dat vestea în sat ,că sunt pe pauză cu jobul,toată lumea a sărit ca arsă: ”că ce-o să faci toată ziua ? o să te plictisești și o să înnebunești de cap stând acasă ca o cloșcă.”
De obicei acești oameni sunt aceia nemulțumiți:nici la muncă ,nici acasă.
Eu una...am ce face acasă,zău.Pe lângă faptul că am o semi-adolescentă de 4 ani care jobul ei este să îți dea de treabă (e ca la patron,știi? trebuie mereu să faci ceva,să nu te vadă că stai degeaba) ,curățenia rămasă restantă din ultima săptămână în care ne-am mutat de două ori, cursurile de balet a adolescentei,articole pe blog,o mulțime de cărți care urlă după mine să le citesc,rețete noi de biscuiți ,plus că se apropie Crăciunul ,iar anul acesta vreau o mega decorare a casei plus mâncare pe săturate.
Am zis anul trecut,al doilea revelion la serviciu nu mai fac.Am zis,mă țin de promisiune.