Observ că respectul nu mai e la modă,că încă se preferă brutalitatea,insolența,forțarea,cuvintele urâte,nerespectarea intimității .
Deși inițial aș fi vrut să scriu despre respectul față de copiii noștri,uite că sfera acestui subiect e mult mai larg.
Respectul față de ceilalți înseamnă mai mult decât un salut sau un „mulțumesc ”,e perfect valabil proverbul : ”ce ție nu-ți place altuia nu-i face.” E suma tuturor acțiunilor tale față de cel de lângă tine și mai ales dacă îți este prieten:
- înseamnă să fii punctual,mai ales dacă el e punctual
- să îl asculți,să nu îl întrerupi în timp ce vorbește
- să întrebi ”tu ce mai faci?” ,nu să vorbești despre tine 2 ore
- să îi înapoiezi lucrurile pe care ți le-a împrumutat
- dacă e vorba de o persoană cu care locuiești în aceeași casă,bați la ușă înainte de a intra,chiar dacă e casa ta
- dacă ești invitat la masă,acasă la cineva,politicos ar fi să nu pleci imediat ce ai terminat tu de mâncat
- să nu aștepți mereu și mereu să fii sunat și căutat,apoi să te plângi că persoana respectivă nu te mai sună
Iar să-ți respecți copilul înseamnă ,pentru mine,să-l tratezi cu aceeași seriozitate cu care tratezi un adult,un prieten,să-l asculți când are nevoie,să nu-l bruschezi,să nu-i impui ce să mănânce (cu o limită),cu ce să se îmbrace,cum să se joace,cu cine să se joace,să alegi în locul lui atunci când poate și el,bine merci să o facă.
Oi fi eu nebună,însă pentru mine ,atunci când respect un om,înseamnă că mă respect pe mine ,iar pentru mine respectul de sine este foarte important.
Ar fi minunat să (ne) respectăm mai mult natura,pe noi înșine,pe ceilalți în trafic,pe stradă,la coadă la alimentară,pe scări la școală,la coadă la impozit,la locul de muncă.Nu ar fi ceva supra-omenesc,ar fi ceva natural,normal.Etichete: Oameni