Tot aud și citesc asta: ”cât timp e ok să îți alăptezi copilul?”
Dar nu am citit sau auzit :”cât timp e ok să locuiești cu părinții ,pe banii lor,în casa lor ,chiar dacă ești trecut de mult de 30 ani?”
De ce unora le place să se încadreze în niște tipare,standarde precise și sigur trasate,care uneori fac mai mult rău decât bine?
Trebuie să stai bine cu moralul,să nu înnebunești când auzi :”cât de repede trebuie să slăbești după naștere, cât trebuie să îți alăptezi copilul,cât trebuie să mănânci,câte kg trebuie să ai la 25 sau 37 ani,10 lucruri pe care să nu i le accepți bărbatului de lângă tine (de ce nu 12?). ”
Se vrea o educare a publicului prin accesul la informație ,însă cred că astfel de titluri nu ajută.Te face te simți inferior dacă nu ai atins acele ”vârfuri”.
Aceste standarde eu le percep ca fiind manipulare în masă,o uniformă pe care ar trebui să o purtăm.Dar nu suntem obligați să o facem.Asta pentru că oamenii sunt frumoși când sunt diferiți,pentru că e normal să nu fim la fel și să avem ritmuri diferiți de dezvoltare.Unii sunt mai grăsuți,unii sunt mai slăbănogi și deșirați,alții au ten perfect,alții au părul aspru,alții au nasul mare și urechi clăpăuge,alții au buzele subțiri.
E bine să avem repere,să ne ghidăm după ceva,însă e normal să fie doar pentru orientare ,așa cum e linia ce separă benzile de circulație ,ne ghidăm după ea,însă în lipsa ei nu ar trebui să intrăm pe contrasens.