luni, 5 septembrie 2016

Salutări din junglă

... jungla unui oraș din provincie, da?
Același cartier, oraș în care m-am născut și crescut, revăzut după câțiva ani. Nu mi-a fost complet străin în acești ani , însă ajungeam mai rar și atunci intram în casa părinților, nu luam contact foarte mult cu exteriorul, deși stiam cam cum mai este. Însă acum sunt complet surprinsă, indignată și scârbită de ceea ce se întâmplă în acest cartier.
Noroc, deci noroc avem că nu se întâmplă infractiuni majore, atacuri, crime sau tâlhării, din ceea ce știm noi. In rest avem de toate. Mârlănia, tupeul, proasta creștere și kitsch-ul nu lipsește din peisaj.
Bineînțeles, de la adolescenți trecuți demult de adolescență, care trăiesc din -ei-stiu-ce sau pe banii si pensia părinților, lucru de altfel nu chiar greșit, (eu mi-aș fi dorit măcar în anii de studenție să stau pe banii părinților), nu prea am pretenții să păstreze liniștea la ora 03.00a.m pentru fraierii care au muncit de noapte sau care se vor trezi la 06.00 a.m. Nu ai cum să ai un neuron și pe ăla să îl folosești, că e păcat de el.

Ei in afară de manele, nu știu alte genuri, iar în afară de înjurăturile clasice, altele nu cunosc. Și e păcat, măi băieți.
Ăștia sunt veșnic prezenți în fața blocului, mai nou în parcurile de copii, se dau în leagăn, denjant pentru ochi sunt pitipoancele care au crescut și au copii,pe care îi chinuie. Îi cară după ele la terase, la întâlniri romantice, la clubul mămicilor care fumează, in clanul celor care înjură precum respiră, le cultivă răutatea și prostul gust în materie de modă. Acești copii sunt viitorii adolescenți și post adolescenți care vor  sta în fața blocului cu sămânța și penisul în gură.
Frecventez un anumit parc din cartier și în viața mea n-am văzut ceva mai groznic:în primul rând faptul că este aproape de o terasă /bar/cafenea sau ea este lângă parc, nu știu cine a fost primul, însă alăturarea nu ii face cinste parcului, pentru că în acea cafenea nu se adună metrosexualii pentru club de lectură în timp ce mai trage un as (de treflă), nu se comentează "ce a vrut să spună poetul".
Se mănâncă numai junk și se bea fanta cu baxul, copiii sunt lăsați de izbeliște, să se tăvălească pe jos, să urle, să tragă de jucăriile altor copii, în timp ce ei/ele fac galerie de pe margine. Se scuipă pe jos, se înjură, se aruncă chiștoace, însă un lucru bun, nu se fumează în parc, ci imediat după gard. Chiar dacă parcul trebuie respectat, e important și imediat vecinătatea lui.
Blocul e la distanță mică de piață și tomberoane, iar dimineața te trezești într-un minunat peisaj urbanistic de gunoi și claxoane.
Câinii și pisicile spun și ei "prezent"  la lecțiile nocturne de vocalize.
Și totul ar fi monoton dacă n-ar suna fixu' cu noaptea in cap cu mamaie la capătul firului să o întrebe pe fică-sa dacă e bine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasă un comentariu