Tatăl meu

Ce ai mai putea spune când cineva își pierde unul dintre părinți?
Un tată,bunic care mai avea puțin puțin de tot și îi bătea poștărița la ușă cu pensia.
Un bunic care abia aștepta să petreacă mai mult timp cu nepoții săi.
Un om care vreme de 30 și ceva de ani a muncit fără întrerupere,fără concedii.

Un om care în final găsise o companie care îi aprecia meseria,îl plătea corespunzător pentru munca depusă,pentru devotament,implicare.Era angajatul perfect.
Un om puternic,sănătos ,stătuse în spital de vreo 3 ori în viața lui,care răcea foarte rar,nu lua medicamente.

Tatăl meu nu mai este.Am nevoie să citesc asta pentru că altfel nu realizez încă.
Poza ta e aici lângă mine și mă privește.

Tatăl meu nu mai este.Dar rămâne viu în mintea mea.

(Am visat că îmi citea blogul.)