sâmbătă, 19 februarie 2011

Cum ne influenţează partenerul?

Spre norocul /ghinionul meu sora şi fratele meu sunt căsătoriţi. Ştiu...în mod aparent "ce treabă am eu cu ei dacă-s căsătoriţi sau nu?"
E bine de observat ce se întâmplă cu personalităţile fiecăruia,adică cum s-au schimbat fiecare după căsătoria asta.Şi drept să spus chiar se simte la fiecare dintre ei patru că locuiesc cu cineva şi că sunt influenţaţi,în bine sau în rău, nu contează.Nu contează dacă acum fratele meu ştie sau a învăţat să-şi facă două ouă ochiuri sau dacă sora mea şi-a deprins obiceiul să bea câte un pahar de vin roşu ,pentru că nu mereu se învaţă în căsnicie lucruri bune unul de la altul.
E posibil ca acum (după căsătorie/convieţuire) cei doi să împrumute de la celălalt greşeli gramaticale,ticuri verbale,idei şi chiar până la a transmite un mesaj cu aceleaşi cuvinte ca şi partenerul, acelaşi gen de muzică,acelaşi mod de a-şi bea cafeaua.
Până la urmă nu ştiu dacă asta conduce la ceva pozitiv sau ceva negativ,dacă asta e ok şi sănătos mintal.
Pentru mine e un pic ciudat,am senzaţia că sunt traşi la xerox sau mai rău la indogo.
Eu mă consider un caz fericit,cu toate că experienţa mea este redusă şi încă nu m-am căsătorit,însă deşi ne asemănăm foarte mult avem şi lucruri separate şi chiar o detaşare cu privire la  influenţă prea accentuată.
Şi până la urmă....ăsta să fie farmecul căsătoriei?

5 comentarii:

  1. mie inca mi e frica de o mutare cu el...

    RăspundețiȘtergere
  2. Mie nu mi-a fost deloc...îmi doream foarte mult,nu regret, cu toate că uneori ne ciondănim :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca difera de la caz la caz, cu toate ca in mare parte ai dreptate.
    Noi suntem impreuna de o vesnicie, practic am crescut impreuna. Aveam 17 ani cand ne-am cunoscut si ne-am mutat impreuna dupa vreo...( stai sa calculez ) 6 ani. Iar cand aveam 8 ani de relatie, ne-am casatorit. Suntem total diferiti si cred ca din aceasta cauza nici nu am imprumutat nimic unul de la celalalt. Si cand spun nimic, pai inseamna chiar NIMIC. Eu am tabieturile mele, pe care el mi le respecta dar nu ar putea niciodata sa mi le imprumute si invers. El e calm, face lucrurile in liniste si cu o meticulozitate de invidiat, eu sunt repezita, agitata, limbuta, cu gura pana la urechi tot timpul. Lui ii place linistea, mie agitatia... Toti prietenii se mira cum de am rezistat impreuna, ca suntem rupti din alte filme, nici nu se cunoaste ca suntem impreuna, de casatorie nici nu mai vorbesc. Doar verighetele o dovedesc :))O fi un lucru bun, o fi un lucru rau...ce mai conteaza? Eu am mers pe principiul: contrastele se atrag. Si asa a fost. Dar nu, nu am imprumutat nimic unul de la celalat. Si asta fara voia noastra. Deci se poate! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu,în mare mă asemăn cu domnul meu,însă suntem şi diferiţi.Nici nu cred că există doi oameni identic la fel.Mulţumesc Lilee pt comentariu tău.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu ai pentru ce sa-mi multumesti, simteam nevoia sa-mi spun parerea. Ideea este ca am avut ceva emotii, dupa ce am scris carnatul asta de comentariu, mi-a dat o eroare si tare-mi era ca trebuie s-o iau de la capat :)) Phiuu, bine ca nu a fost nevoie.

    RăspundețiȘtergere

Lasă un comentariu