Odorul meu

....nu ştiu cine îmi duce dorul pe aici,poate aş putea zice chiar că nimeni; cert este că eu îmi duc dorul.
Îmi este dor de o plimbare,un dor nebun; îmi este dor de o cafea sorbită la un film de comedie englezească,îmi este dor de seri lungi alături de El şi îmi este dor de nostalgie,când cuvintele miros a vechi.
Şi până la urmă cred că îmi este dor de primăvară,de adiere uşoară de vânt ,de cer înstelat şi de plimbări nocturne,de îngheţată  uşor topită  de câteva raze de soare.
Îmi este dor de lucruri care ,prin simplitatea lor,mă fac să zâmbesc până la urechi.
Şi poate îmi este dor de oameni mai puţin zgribuliţi şi vineţi de frig.
Da da ....îmi este !

Etichete: