duminică, 2 mai 2010

Oameni,zâmbete şi libertate

Nu mi-am ales niciodată oamenii cu care intru în contact după felul cum arată sau după felul cum îşi trăiesc viaţa sau după felul cum şi-au aşternut perna sub cap.Nu pot să neg că nu-s atentă la detalii;ba sunt ,chiar foarte atentă.Însă astea nu-s motive serioase pentru a face o selecţie a oamenilor,în a-i cataloga.
Oamenii sunt oameni.Sunt diferiţi.
Însă mi-am ales oamenii cu care intru în contact după  felul cum mă simt în preajma lor.În preajma unui om dacă mă simt liberă şi nu-s constrânsă sau nu mă abţin să fac un lucru de faţă cu el....atunci e mai mult decât ok.
Aşa îmi dau seama dacă îmi place un om.

4 comentarii:

  1. ieees....ghet frichi :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Nici eu nu am ales oamenii din jurul meu după cum arată pe exterior. Mult mai mult contează cum arată pe interior :D Şi din păcate puţini sunt frumoşi din punctul ăsta de vedere.

    RăspundețiȘtergere
  3. Iti dau perfecta dreptate, dar spre surpinderea ta exista enorm de multi oameni care se ghideaza dupa un tipar si dau credibilitate destinului... Doar u poti lua deciziile; daca accepti iluzia fara sa o pui la indoiala spectrul de libertate oferit de viata nu mai are nici un sens. ...Imi place ce scrii :*

    RăspundețiȘtergere

Lasă un comentariu