miercuri, 7 aprilie 2010

Soarele de după furtună


Ba era furtună,ba era cald şi soare,ba era mohorât.Uneori eram tare derutată.Trebuia să fiu pregătită mereu cu umbrelă,tricou şi anti-depresive.


Ploaia îmi bătea puternic în geam, stropii erau acizi şi parcă îmi măcinau sufletul.Stăteam cu fruntea lipită de geamul rece şi aşteptam...aşteptam o rază de soare,un fir de iarbă încolţit,un zâmbet firesc.

Şi am aşteptat în zadar.Din nou aşteptările mi-au fost înşelate,din nou dezamăgirea a fost prezentă,din nou am zis „gata".

Am zis un „gata" cu voce tare,adevărat şi sincer,din plămâni.

Am dreptul la fericire !!!

Am dreptul la zâmbete fără să fiu nevoită să cer.Primesc fără să cer.Şi e bine.

Am dreptul să-mi fac planuri ; am dreptul să închid ochii şi să visez cer albastru şi curat; am dreptul să lenevesc în pat alături de o respiraţie caldă.

Soarele de după furtună e mereu curativ.

3 comentarii:

  1. :) Frumos. Bine ca ti-ai dat seama si ai luat haturile in maini. :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Ahhh, ce-as urla si eu putin sa ma descarc si totusi nu o fac. Te invidiez!

    RăspundețiȘtergere

Lasă un comentariu