Bine ai venit acasă

 (....un fel de continuare)
Plouă.
Plouă leneş ca de primăvară.
Plouă cu dor de lenevit la căldură.
Pluteşte miros de iarbă verde şi flori proaspăt culese.
Miroase a tinereţe,a fericire .Ştiu sigur asta,că doar am deschis fereastra,am tras adânc o gură de aer proaspăt şi acum am închis-o.

Am auzit uşa când ai închis-o,bocancii tăi cum au presat lemnul tare şi neted,iar cheile cum au scos un sunet fin când au fost aşezate pe mobilă.Zgomotele astea le aştept de-o veşnicie.
Eu te aştept în camera noastră.Camera noastră cu ferestre mari unde a bătut ploaia toată ziua.Camera noastră cu draperii lungi şi covor pufos.
Te aştept lângă fereastră cu ochii mai verzi ca niciodată,cu acelaşi păr nepieptănat,cu aceeaşi piele albă,cu unghiile vişinii şi îmbrăcată în cămaşa ta.Îţi şterg fruntea  de apă,îţi mângâi pleoapele obosite,îţi admir cutele ochiului,îţi strâng mâna dreaptă şi abia apoi îţi sărut buzele.
Te simt cald,cu buzele fierbinţi ca de obicei,cu răbdarea ta imensă.
Te simt al meu.
Bine ai venit acasă!

Etichete: ,