Ascultă-ţi inima

Anul trecut ,la începutul lunii aprilie,bunicul meu din partea tatălui murea .Murea după ce 2 luni s-a gândit dacă să plece sau nu dintre noi.Până la urmă moartea a fost mai puternică decât el şi l-a învins.
Exact cu o săptămână înainte de evenimentul ăsta l-am vizitat.Am fost să-i mai văd o dată chipul şi să-i strâng mâna,să-i zic "tataie" aşa cum îi plăcea.Mă gândesc că dacă nu mă duceam nici atunci...probabil aş fi trăit cu un mare regret că nu i-am strâns mâna înainte să plece de aici.
Parcă am simţit...am avut o mare dorinţă să merg să-l văd.Îmi era dor de el,nu-l mai văzusem de ceva vreme,fiind ocupată cu diverse lucruri.
Mi-am ascultat inima,care urla după o revedere...am ascultat-o şi...a fost bine.A plecat dintre noi ,sper că liniştit ,văzând că mi-a păsat de el.

S-a împlinit un an de la moartea lui,iar eu n-am fost să-i duc nici măcar o floare la mormânt ....

Etichete: