Cuvintele care nu transmit nimic nu au nici o valoare pentru mine.E ca un vânt obişnuit într-o zi de primăvară,ca atunci când te-ai obişnuit cu zăpada,când ceva trece pe lângă tine şi nu-i dai importanţă.E acolo,l-ai văzut dar ...n-ai avut dorinţa să stai să-l priveşti.
Cuvintele pot spune multe,da ; cuvintele pot răni teribil şi pot să-ţi răsune în cap mult timp,cuvintele pot mângâia,pot alina şi să-ţi răsune în cap mult timp.Indiferent ce formă îmbracă,atunci când sunt din inimă,când sunt adevărate ele îşi ating ţinta ,fac ravagii .
De multe ori cuvintele sunt în plus.Ştii...ai o senzaţie de "ştiam,am simţit" .Asta pentru că simţirile tale ,gândurile nu pot să încapă în nişte banale cuvinte.Câte cuvinte poţi să rosteşti ca să-ţi exprimi ura? ...sau dorul...sau aprecierea?
Faptele vor fi apreciate mai mult.Cuvintele pot fi rostite şi doar aşa....ca să fie,ca o scoatere de ochi "dar ţi-am zis".Nu...arată-mi.
Faptele vor rămâne impregnate în piele.Vei închide ochii şi-ţi vei aminti un sărut,vei simţi palma primită,o mâna caldă peste a ta,o privire înţepătoare.Nu-i aşa că transmit mai multe??
Vreau să simt,sunt sătulă să aud dar fără să primesc.
Vreau să simt,nu să aud.Etichete: Metafore