Hai să ne mirăm !

Am fost întrebată săptămâna trecută dacă încă mă mir de prostia regăsită pe meleagurile noastre.
I-am răspuns clar şi răspicat că da.
Da,eu încă mă mir de prostie.Aşa sunt eu,n-am să mă schimb pentru că efectiv nu pot.
Încă mă mir dacă nu aud un "bună ziua" ,un "mulţumesc",dar sincere ,din inimă şi cu toată gura ,adică cu voce tare ca să aud ,nu să intuiesc ce ai spus.Încă mă mir de gândiri îngrădite,de legi idioate,de mârlănie grosolană,de nesimţire,de lipsă de bun simţ pentru aproape.
Da ,încă mă mir de toate astea.Stau câteodată şi mă uit,mă mir,mă crucesc,mă enervez,mă amuz dar în acelaşi timp îmi este milă.
Şi asta ce ar însemna? Că nu m-am adaptat condiţiilor de viaţă printre aceşti pământeni?Că locul meu nu-i aici?Că-mi doresc mai mult?Că merit mai mult?Bine !!

Dar dacă ar fi să plec...să ies ,să scap,să găsesc o altă civilizaţie cred că m-aş mira....din nou !
Mi s-ar părea ....(ciudat) prea normal să găsesc nişte lucruri ceva mai normale,ceva mai aşezate,ceva mai clare,ceva mai ....
Care-i soluţia ?

Etichete: