Ochii care nu se văd,se uită

Crede-mă,e adevărat.
O simţi cum îţi scapă printre degete,nu?
O simţi cum se scurge încet exact ca firele de nisip din clepsidră,ca o picătură de apă de la un robinet plin de rugină.
Te simţi confuz şi oscilezi între "da" şi "nu";când parcă ai vrea să te laşi în voia sorţii,să te poarte unde doreşte ea.
Îţi e indiferent ce serveşti la cină,ce culori pui azi pe tine,în ce dată eşti,ce anotimp,ce sărbătoare.
Îţi trebuie ceva de pe masă,dar n-ai putere să cobori din pat;vrei să râzi dar nu poţi,îţi vine să plângi dar nu mai ai motiv; îţi este dor dar parcă nu.
Nici măcar adio nu vrei să auzi ,e prea dureros.
Şi totuşi...spune măcar "rămas-bun".

Etichete: ,