No kids,please

Cât de ciudat sună "nu-mi doresc copii" ?
Nu,nu-mi doresc.Consider că un copil este o responsabilitate foarte mare şi în momentul de faţă nu-mi surâde responsabilitatea asta.
Ca părinte trebuie să fii mereu în formă pentru copilul tău pe lângă faptul că trebuie să fii şi răbdător.Pentru că dacă îl auzi cum zice încontinuu "mă doare măseaua" şi "vreau să mă joc cu căţelul" ca răspuns la fiecare întrebare care îi este adresată....eu zic că trebuie să ai răbdare să nu ţipi la el.
Îmi place să mă joc cu ei,să-i ajut la lecţii,să îi plimb în parc,ne jucăm etc,dar dacă a început cu fiţe şi pretenţii...e peste puterile mele.
Şi mă gândesc cum aş putea să cresc eu un copil,să-i dau sfaturi şi să-l îndrum în viaţă în condiţiile în care (să presupunem) nici eu nu ştiu ce vreau de la viaţa mea.

Oricum nu zic că nu e posibil să nu mă răzgândesc mai târziu,pe la o anumită vârstă,însă acum mi se pare tare sumbru un viitor cu un copil în braţe.
Şi dacă ar fi să mă răzgândesc ,vrea să fac un copil din dorinţă,nu că am uitat să-mi iau pilula sau s-a rupt prezervativul şi...am rămas însărcinată.Plus că ar trebui să-mi fac o listă cu ceea ce pot să-i ofer,dacă am unde să stau,dacă am bani de haine,medicamente,scutece şi etc.Dacă sunt în stare să-i ofer o educaţie solidă aşa cum îmi doresc,un sprijin moral,să-i fiu prietenă şi să mă gândesc bine dacă să-l condamn sau nu să trăiască într-un mediu infect şi stresant de la noi.
(Uite despre ce scriu eu când ieri se vorbea la radio de măsuri de creştere a natalităţii.)

Ideea este simplă:îmi plac copiii intr-o oarecare măsură dar nu mă văd mamă ci prietena şi complicea lor.
Dar e tare ciudat şi interesant că unii copiii sunt atraşi de mine ,copii de toate vârstele :))

Etichete: