duminică, 21 februarie 2010

Cum sunt alţi români

Dacă în articolul trecut am scris despre unii români şi cum se comportă ei cu banul,cum au ei o pasiunea aproape bolnavă de a-şi construi case cât mai mari,azi am să scriu despre cealaltă categorie.Adică de aceia care nu-şi doresc vile,telefoane pe post de bibelouri şi haine dă firmă.
O astfel de persoană sunt eu.Nu-mi doresc o casă mare, "un loc unde să îţi creşti copilul, să îţi chemi prietenii, să faci un gratar..." (fragment dintr-un comentariu de la articolul trecut).Nu-mi doresc casă mare pentru că trebuie să faci curat în toată casa o dată şi-o dată.Trebuie întreţinută ca să nu te invadeze şobolanii.Şi ce,să-mi petrec ziua mea liberă făcând curat într-o casă,printre atâtea dormitoare unde nu stă nimeni?Prietenii mei nu au nevoie de living când mă vizitează.Vor sta în dormitorul meu,unde dorm şi eu,unde învăţ,citesc şi alte activităţi;vor mânca şi din aceeaşi farfurie cu mine,vom bea pe rând din aceleaşi pahare,dacă nu voi avea aceste obiecte ce ţin de bucătărie.Pentru aşa-s prietenii.
Asta-i doar o scuză pentru lăcomia şi mândria ce zace în unii români.Casă mare cu multee camere să aibe prietenii unde dormi şi sta când îi vizitează.

Dacă e să am vreodată un job bine plătit,mai mult ca sigur banii îi voi investi în mine.Adică dă-o naibii de vilă că pot să stau şi într-un apartament cu o cameră sau două.O viaţă am şi pe aia să o trăiesc făcând curat?Dar pot să iau lecţii de...chitară,de pictură sau de canto,chiar dacă n-au legătură ,aşa pot să experimentez,să descopăr.Pot să văd ţări la care visez,să merg la concerte,să cumpăr ...lucruri cu adevărat folositoare,lucruri care îţi aduc bucurie sufletească.Vreau să-mi hrănesc sufletul,nu trupul;vreau să văd pe viu,nu în poze;vreau să simt,nu să-mi imaginez că simt.Asta în ideea în care banii pot reuşi acest lucru,pentru că nu mereu banii îţi aduc bucurii.Poţi şi fără bani.Dar în condiţia în care ai mulţi bani şi te gândeşti "ce dracu' să fac cu atâţia bani?"


Viaţa e prea scurtă şi grea ca să o îngreunăm noi şi mai mult făcând şi adunând lucruri inutile,respectând nişte obiceiuri pentru că "aşa trebuie",compensând la bătrâneţe ce n-au avut în tinereţe,făcând nişte lucruri pentru a da bine în văzul lumii.

Aşa-s eu.Nu dau doi bani pe chestiile astea materiale.Pentru că ele nu-ţi aduc fericirea când sunt doar de umplutură.Nu mă impresionează nici o casă mare ,nici o maşină,nici un cont gras în bancă.Pentru că viaţa mi-a arătat şi partea ei frumoasă care ţine de suflet,de minte.



Asculta mai multe audio Muzica

3 comentarii:

  1. Asa este "moda" la noi. Sa ai cat mai mult pentru a te da mare. Masina cat mai fitoasa si o tii in curte ca n-ai bani de benzina...da e "mertan", ditamai vila...Snobism.
    Mi-e sila pur si simplu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nici eu nu vad rostul de a avea ditamai vila, mi-ar fi urat sa stiu toate camerele goale cad voi fi odata singura acasa.Eu oricum m-am nascut la bloc si ma impac foarte bine cu modul asta de viata, as putea foarte bine sa stau si intr-o garsoniera atata timp cat am pe cine trebuie langa mine...

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu înţeleg concepţia asta : facem case mari ca să aibă prietenii unde se lăfăi când vin în vizită. WTF? Aşa am ajuns, să ne spetim ca să doarmă X în puf, acelaşi X care ne-ar întoarce spatele dacă am avea vreo problemă.
    Show off inutil!

    RăspundețiȘtergere

Lasă un comentariu