Taci şi condu !




Aş putea să spun că-mi plac surprizele,cu toate că de felul meu sunt mai nerăbdătoare.Dar o surpriză plăcută îmi face mai frumoasă atât ziua cât şi viaţa.

Se întâmpla într-o frumoasă zi de vară,dar nu foarte călduroasă,ci liniştită cu un vânt care adia uşor şi aducea răcoare, să fiu cu un El în maşină.Maşina lui.Şi era perfect pentru că avem aceleaşi gusturi în materie de muzică.Avea numai "bunătăţi" de cd-uri;avea Iris,Scorpions,Nightwish.M-a văzut că sunt mai "obraznică" şi că-i începusem să-i schimb melodiile,în încercarea de a găsi una mai hard ca să ne dezlănţuim :)) ,începusem să-i cotrobăi p-colo,să-l întreb ce-i aia,dar cealaltă,dar nu se supăra,se uita la mine şi zâmbea.Zâmbetul ăla parcă grăia ceva...


Ţin minte de o întâmplare dintr-o altă zi: mergem să bem ceva lângă grădina publică,la o terasă.Îmi spunea că-i place terasa asta că-i liniştită,se ascultă muzică decentă(nu rock da...),e curată şi de aici se aud şi trenurile.După ce am dat o raită prin grădină şi am ascultat zgomotul trenurilor,ne-am întors la maşină.Dar ce ne aud urechile?Din terasa aia faină şi liniştită se asculta cu mare sete o manea "pe sistem" :)) Ehh...stai că ţi-o facem noi.Ne urcăm în maşină şi îi dăm play la o melodie de Marilyn Manson \m/.Se auzea taaare melodia noastră faţă de "a lor" şi mult mai fain.Am pornit în viteză lăsându-i "pe ei" în praf...


Vorbeam de toate,printre care şi de maşini şi îi spuneam că eu ştiu să conduc,ştiu circulaţie dar nu am condus niciodată pe asfalt,pe o stradă adevărată,doar pe drum accidentat că deh..n-am carnet şi....mă rog...
Deodată zice să ne suim în maşină şi îl văd că porneşte spre un drum "mai necunoscut".
Zic:"unde mergem?"
"Ai să vezi tu."Şi îmi arunca un ridicat de sprânceană .
Ajungem la locul cu pricina şi îmi zice "dă-te jos"
Mă uitam la el,bănuiam ce are în cap,de ce vrea să mă dau jos,dar îl întreb mirată :"de ce???"
Nu zice nimic,se dă el jos,vine şi îmi deschide portiera :"treci în stânga ! "
"Glumeşti! Dar eu nu ştiu să conduc!!"
"Parcă ziceai că ştii."
"Da,dar..."
"Te învăţ eu"
Doamne...ce zâmbet larg şi prostesc aveam pe faţă.Normal că vroiam să conduc.Pe asfalt.Şi în plus nu mai pusesem de mult mâna pe volan,îmi era dor.
Am început cu câteva reguli simple,cu nişte refresh-uri şi ţac-pac conduceam.Bineînţeles că mă tot lăuda că mă pricep şi că sunt atentă,că vorbesc cu el în acelaşi timp(ceva de atenţie distributivă).Şi-a amintit de prima ieşire după ce-şi luase carnetul,că era crispat,nu aşa ca mine.
M-am simţit bine cu el în ziua aia,mi-a făcut o bucurie ,nu neapărat că am condus,ci pentru faptul că a avut încredere în mine şi m-a lăsat să-i conduc maşina ,neavând carnet...

Un băiat bun care încă şi acum mă roagă să mai ieşim ,dar eu de ceva vreme îmi tot verific agenda...

Etichete: