Ce plăcut e să stai ameţit într-un parc noaptea la -9 grade .Pe o bancă rece plină cu zăpada leneşă şi pufoasă;un parc gol,fără priviri întrebătoare şi acuzatoare,unde gândurile tale prind viaţă şi curaj.Unde singurele zgomote sunt cele produse de izbirea fulgilor de nea pe geaca ta de fâş şi arderea hârtiei subţiri cu miros specific... Acasă să te aştepte o măgura pufoasă şi glazurată... Poate Dumnezeu să fie împotriva celor care îşi caută fericirea în lucrurile simple ?
"Noaptea-i pe tocuri, tu dansează cu ea, noaptea-i pe fugă tu spune-i să stea
Spune-i sângelui ce trebuie sa simtă, lasă-ţi ochii in voie să mintă Arată-i mâinii ce mână să prindă, dansează până când cerul începe să se aprindă" ..........