Chiar îmi doresc să ies de aici.E aşa de strâmt .E întuneric,e umezeală şi miroase a putregai.Beciul ăsta nu e deloc frumos,nu are nici o pictură pe pereţi,nici măcar nu-s viu coloraţi cum îmi plac mie,n-are nici un obiect sculptat,nici o formă deosebită.Are doar o formă ciudată de labirint.
În beciul ăsta se adună oameni nepăsători,oameni vulgari şi enervanţi,oameni urâţi atât pe interior,cât şi la exterior,n-au nici o intenţie de a se autodepăşi...n-au nimic pur ori natural în ei.Oamenii ăştia vorbesc tare şi îmi deranjează somnul,îmi poluează aria unde miroase bine a parfum de bărbat.
E un loc unde nervii mei se întind maxim şi asta nu e de bine. Statul aici nu are nici un haz,e plictisitor chiar.Statul aici îmi limitează condiţia de a aspira spre locuri luminoase,îmi taie elanul de a mai fi veselă.Însă e un rău necesar,din păcate.
Şi ştii ce e mai rău?Că pentru statul aici mi s-a oferit bani;şi eu am acceptat...
