marți, 12 ianuarie 2010

Dulcea împăcare

S-a întâmplat cândva...
"De ce întârzie aşa mult ?Mai vine oare?Şi-a dat seama că are ceva mai bun de făcut şi a zis să nu mai vină că oricum sunt supărată pe el?Normal că sunt supărată,dar vreau să vii pentru că ţi-am zis că poţi să vii."

Începea să-mi pară rău deja că am acceptat să vină să ne vedem,la mine acasă,cădeam un pic de fraieră şi în plus urăsc să am buza umflată .Stăteam pe gânduri dacă să te sun sau nu sau măcar un mesaj să ştii că aştept.După ce am turnat în mine câteva căni cu ceai,multe plimbări până la fereastră,că poate am să-l văd,că de altfel îi recunoşteam mersul dintr-o mie,aud o bătaie timidă în uşă.Verific înainte să nu ne urmărească vreo privire curioasă şi bârfitoare şi....deschid uşa.Mă întâmpină un chip cunoscut dar pe care nu-l mai văzusem de mult,o privire umilă şi un zâmbet jucăuş.Şi apoi sărutul de pe frunte care mi-a înmuiat picioarele...

Nici unul nu spunea "mi-a fost dor de tine",tu te uitai la mine,dar eu evitam să te privesc,aberam cu ce-am mai văzut pe internet şi văitându-mă de durerea de gât şi de tusea aia proastă.În mod normal trebuia să fiu supărată,adică să arăt că sunt,să te trag de urechi şi să te întreb ce s-a întâmplat.Dar cui păsa de astea?Se pare că mie nu...şi nici ţie.

Eram aproape unul de altul,eu îţi adulmecam parfumul pe care o perioadă nu-l mai simţisem şi nici nu reuşeam să-mi imaginez cum miroase;îţi simţeam palmele reci pe burtă şi picioarele goale,buzele se uscase şi chemau în ajutor limba să le inunde,gândurile negre fugise deja.Îmbrăţişarea aia era tot ce aveam nevoie.Tu erai delicat ,tăcut şi parcă figura ta mă ruga să te accept din nou.

Cine are nevoie de cuvinte când bătăile inimii se aud aşa frumos în întuneric şi tăcere,când un sărut spune cât dor ai strâns,când o atingere îţi răscoleşte toate amintirile...

M-am simţit de parcă ne-am fi văzut ieri,că parcă tot ce mi se întâmplase ştiai deja,chiar eu povestindu-ţi,mă simţeam goală de secrete mai ales că te-am primit la mine fără să te cert sau fără să ezit.
Nu mi-aş fi dorit nimic altceva în momentul ăla,nimic care să nu conţină vreun ingredient de-al tău,decât să-ţi plimbi palmele peste mine,să mă mângâi pe cap,să-mi înmoi buzele...

Ahhh...şi a sunat alarma !!!

Inxs - never tear us apart
Asculta mai multe audio Muzica

7 comentarii:

  1. Cat de frumos povestesti...si citeam eu cu nerabdare sa vad ce s-a intamplat...fir'ar ea sa fie de alarma...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce frumoasa e iubirea...mai ales cand e traita :)...
    Partea aceasta mi-a placut cel mai mult: "Cine are nevoie de cuvinte când bătăile inimii se aud aşa frumos în întuneric şi tăcere,când un sărut spune cât dor ai strâns,când o atingere îţi răscoleşte toate amintirile..."

    RăspundețiȘtergere
  3. Catalina, m-a placut ideea sarutului pe frunte, pt ca eu ador tipul asta de sarut. Ai povestit dragut....dar trebuia sa nu sune alarma....:P

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Monica
    nu trebuia...dar dacă a sunat,ce să fac? :)

    RăspundețiȘtergere
  5. La prima vedere parea mult si plictisitor, un regular breakup urmat de impacare, am inceput sa citesc si felul cum povestesti e... :D let's just say I felt like I was part of it... singurul lucru care nu mi-a placut a fost sfarsitul: "Ahhh...şi a sunat alarma !!!" doar pentru ca s-a terminat :D

    Continua sa postezi:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte frumos ai scris..nu multi pot exprima sentimente prin cuvinte. Tu ai reusit.

    RăspundețiȘtergere
  7. Andrei,nu-i aşa că-s plictisitoare împăcările?

    Mulţumesc Delia,bine ai venit...aici :D

    RăspundețiȘtergere

Lasă un comentariu