luni, 12 octombrie 2009

Gandurile din umbra

O viata trista,o viata pustie,o viata in care parerea si dorinta mea nu conteaza.
O viata in care lupt sa-mi gasesc identitatea,sa-mi gasesc un scop pentru care sa merg mai departe,sa-mi fac cale sa scap de tot ce e de influenta negativa,bolnava,sa scap de tot ce ma tine pe loc si nu ma lasa sa respir.
Ma simt...pierduta,nu vad luminita de la capatul tunelului.
Ma simt...singura si totusi e asa multa lume in jur...
Planurile mele sunt proaste,n-au continuitate,n-au esenta,n-au sprijin,n-au capat...
Incerc sa ma incurajez, sunt puternica,am sa reusesc sa trec si peste asta,am curaj,nu-mi pasa de ce las in urma...
Prefer sa traiesc intr-o camera,singura ,doar eu si spiritul meu,sa-mi calc singura hainele,sa-mi culeg singura scamele de pe pantaloni,sa-mi aranjez singura gulerul,sa mananc singura la masa,sa fiu singura din casa care tipa si tranteste,decat sa fiu inconjurata de serpi !
...Dar...aripile mele sunt un pic ranite,drumul pana la cuibul meu e lung,e posibil sa obosesc...e posibil sa obosesc fizic,insa psihic n-am sa renunt sa-mi indeplinesc dorinta;dorinta de libertate pana la cel mai mic detaliu.Promit !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasă un comentariu