luni, 28 septembrie 2009

Testament

Devreme sau nu,am decis sa-mi intocmesc testamentul.Nu m-am decis sa mor prea curand (insa aseara am crezut ca am sa dau coltul),nici macar nu am cum sa decid asta.Ma gandesc ca poate cineva se va gandi la blogul meu,il va citi cand voi fi moarta.
Dragii mei,
Mai mult ca sigur nu am murit de vreo boala grava.Singura boala grava e cea din capul nostru.Mai mult ca sigur am murit de nervi,de inima,de ...singuratate.Mi-am dorit mai mereu sa stiu raspunsuri la unele intrebari cica "retorice",acele intrebari cu raspunsul ala cretin "asa trebuie".M-am framantat si m-am framantat sa patrund in mintea umana,sa inteleg de ce unii oameni prefera singuratatea atunci cand au pe cineva langa ei,pe cei care isi complica viata,pe cei care isi distrug viata incontinuu.Prea mult...
Eu...mi-am dorit o viata simpla,cu oameni buni,cu preocupari si gusturi comune,oameni care transmit caldura,oamenii care iti trimit fiori pana-n maduva oaselor,oameni care inteleg lucruri si fara cuvinte,doar vorbindu-le inima ta...
Mi-am dorit prieteni sa-i sun cand imi era dor de vocea lor,sa-i strang in brate,sa vorbim de nimicuri si de lucruri marete...
Mi-am dorit un altfel de prieten,care sa ma sarute pe frunte si sa-i vorbesc cu inima.Sa ne acceptam cu toate ale noastre,sa ne ajutam,sa convietuim,sa ne certam si sa ne impacam iarasi.Sa vorbim despre tot ce ne trece prin cap,sa povestim,sa stam imbratisati.Si mai ales sa-i daruiesc partea ascunsa din mine...
Insa mi-e greu sa cred ca am realizat toate astea.Sa fac acum o statistica a celor ce am realizat si ce nu,ar fi prea greu,complicat si inutil.
Mi-ar place sa cred ca exista viata dupa moarte si sa ma reincarnez in alte 6 vieti.Mi-ar place sa cred ca voi putea sa realizez si alte lucruri de pe lista mea.Insa n-am cum sa stiu asta inca..si nici cum sa transmit mai departe,asa ca voi ramane iar cu o intrebare fara raspuns !
Mi-ar place sa cred ca am fost o persoana buna,o prietena de baza,un om cu principii si personalitate.Vreau sa cred ca n-am trait degeaba ,ca poate i-am facut cuiva viata mai buna cel putin cateva clipe.Dar poate am fost prea critica.Sau poate prea rea,suparacioasa,perfectionista(fara sa exagerez cu perfectul),prea...
Nu am putut sa fiu ipocrita (scuze), dar nu a fost scopul meu in viata.Si nici sa mint nu mi-a placut.Am avut o revolta pentru asta.
Acum la finalul finalului voi spune ce-mi doresc dupa moarte.Mi-as dori sa ma odihnesc intr-un loc linistit,cu iarba verde si cer senin.Sau poate pe o apa , pe un munte,poate pe un deal,sa-mi cante cineva la chitara,sa-mi recite poezii,sa-mi citeasca o carte si sa-mi culeaga flori nemuritoare,sa-mi aduca din cand in cand lapte si ...sa ma viziteze El.Sa-mi povesteasca despre tot si despre nimic,stiu si imi place sa ascult.
Sa-mi transforme corpul in cenusa ca sa ma plimb prin lume,insa sa am un loc unde sa ma refugiez,unde sa meditez si sa visez.
Sa ma cunoasteti indeajuns doar din aceste randuri ar fi imposibil,insa eu sunt optimista.
Sa aveti o viata frumoasa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasă un comentariu