Cine crede că e ușor să fii părinte/mamă se înșală.
Dincolo de faptul că ”cineva”,o persoană (mult spus) pe care nu o cunoști,nu știi nimic despre ea,cum va fi,dacă o vei place,dacă te va place,cum va fi viitorul vostru ,dacă va exista viitor,vine ,uneori neplanificat ,și îți ocupă un sector al corpului,ca apoi să pună stăpânire pe întreg corpul,manipulându-l fără remușcări.Asta dacă nu știți deja,o sarcină,în unele cazuri,transformă femeia atât de drastic,fizic și psihic că nici nu se mai recunoaște .
E ca un chiriaș nesuferit,dar nu-l dai afară,pentru că îți aduce foloase,și n plus e-ai obișnuit cu el.
E ca un vecinul de deasupra care dă cu bormașina la ora prânzului,fumează pe hol și arunc chiștoacele pe joc,chiar lângă ușa ta ,iar tu te-ai lăsat de fumat,îți ocupă mereu locul de parcare,pentru că ajunge înaintea ta de la birou,pentru că,deh e bugetar și nici măcar nu dă prioritate la toți pietonii,el e regele.Bonus pune și muzică proastă de se aude clar prin podeaua apartamentului tău,dar apoi ,brusc,te trezești că Fuego împodobește bradul la el în casă.Și nu poți să te superi pe el din cauza asta,parcă ți se înmoaie picioarele de empatie,și în plus nu poți să te duci să-i bați la ușă să îl cerți,oricum nu-ți deschide,iar pe scara blocului...chiar de te-ai întâlni cu el ar fi inutil,nu-l cunoști.Așa e și cu sarcina.
Bineînțeles că e greu să fii părinte.Înainte de a ține copilul propriu zis în brațe mai e cale lungă,lungă cât vreo 9 luni.Timp în care ai două posibilități: să te transformi în monstru sau într-un îngeraș.Ar mai fi posibilitatea de a combina cele două ipostaze și să îți faci cruce,să speri că nu vei încurca situațiile și ”actorii”.
Dincolo de chestiunile morale pe are le faci pentru copil,gen spălat,mâncare,sănătate,securitate,ți se pune în mâini o imensă responsabilitate: să îl faci Om.E de datoria părintelui ce valori îi transmite,ce îi spune despre iubire și violență,despre doctori și moarte,despre cărți și școală,despre minciună și adevăr,despre cât ,cum și când,despre oameni,prieteni.
Până la urmă poate nu ar fi așa greu ,nu?Îl dai la școală și se ocupă profesorii de el.Dar nu e de ajuns.
Ca să ajungă Om ar trebui să fii și tu Om cu el.
Ce cred eu că este cel mai greu pentru unii părinți în relația cu copiii lor e să dea o parte din ei copiilor,nu să renunțe de tot.E ca atunci când ești într-un avion care stă să se prăbușească ,prima dată își pune masca de oxigen mama/tata ,apoi copilul,că să poată să-l salveze pe copil prima dată trebuie să se salveze pe sine.
Datul acestă se referă la timp,sentimente,bunătate,cunoștințe...
- Uneori mai renunți la revelion pentru că cel mic s-a trezit între timp și are un coșmar.
- Renunți la concerte pentru teatru de păpuși
- Renunți la ieșiri în oraș pentru o lectură târzie din ”mica sirenă”
- Înlocuiești preparate grase cu variante light
- Frozen în loc de x factor
Și câte n-ar mai fi,aș umple file întregi de variante.
Nu toate sunt o corvoadă dacă îți iubești copilul.Și cred că toți părinții își iubesc copiii,unii nu știu să se exprime,alții nu au un reper de ce înseamnă dragostea,alții sunt prinși în trecut în relația cu ai săi părinți.Dar de iubit nu e nici o îndoială.
Etichete: Copii și părinți, copil, dragoste, iubire, mamă, om, sarcină