Când cineva recunoaște o balerină de la distanță

Da,fiică-mea,nu eu.Merge la cursuri de balet de două ori pe săptămână și să fie vreo 3 luni de când face asta.
Cum e ? Ea zice că e frumos,doar numai eu știu cum trag de ea să ajungem la timp,să fie odihnită înainte,hrănită și îmbrăcată corespunzător.Cum am dezvoltat și citit povești despre balerine și câte apropo-uri i-am aruncat foarte multă vreme.Cum și acum îi prezint partea frumoasă a baletului când ea zice că nu mai vrea să meargă ,a mia oară,dar apoi zice că a fost tare frumos și bine ,și că mai mergem.

Aseară,când ieșeam de la balet,vine hotărâtă spre ea o doamnă,să fi avut vreo 60 de ani și o întreabă dacă a fost la dansuri.Evident,da,zicem noi.(și eram oarecum îndepărtate de sala de curs,nu eram în ușă) .Și tot începea să ne povestească despre nepoțica ei,că și ea făcea dansuri dar acum are teste și nu mai merge la dansuri,că are multe teme.Eu tot dădeam să plec dar ea ținea mâna întinsă ca o barieră și iar povestea.
Doamne,cum dârdâiam,era delicioasă,avea drăgan de nepoată-sa,era clar,dar maică ,îmi înghețase fățuca.
Politicos i-am răspuns la întrebări dar scurt și ”la revedere”.

Etichete: , , ,